Astăzi creştinii sărbătoresc Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Este sărbătoarea care marchează coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment a avut loc la 50 de de zile de la Învierea Domnului, conform scrierilor din Noul Testament, în ziua rusaliilor evreieşti şi, de aceea, este cunoscut şi sub numele de Cinzecime.
Una dintre tradiţii se referă la aducerea la biserică în acesată zi de ramuri de nuc sau de tei (simboluri ale limbilor de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh) care sunt binecuvântate şi apoi împărţite credincioşilor. Sunt plante despre care se crede că alungă spiritele rele. Peste vară, acestea apără ogorul şi gospodăria de furtunile şi grindina ce s-ar putea abate asupra lor. În unele locuri, femeile stau în răspântii, cu ştergare şi vase mari cu apă, în care pun frunze de nuc şi spală picioarele trecătorilor.
Alte tradiţii vorbesc despre lucrurile „interzise” în Ziua de Rusalii:
– Să nu mergi „la scăldat”, fiind pericol de înec
– Să nu lucrezi, fiindcă atragi asupra ta mânia Rusaliilor
– Să nu te cerţi cu nimeni, ca să nu te ia Rusaliile
– Să nu te caţeri în copaci sau alte locuri înalte, dar nici să nu călătoreşti departe de casă
– Să nu culegi ierburi de leac nici azi, dar nici nouă săptămâni după această zi
– Să nu dormi sub cerul liber
Despre Rusalii – cunoscute şi sub alte nume: iele, zâne, şoimane, milostive, doamne, împărătesele-vazduhului, ursoaice – oamenii credeau că aduc tot felul de boli, aşa că, deşi nu le îndrăgeau, le respectau. De teamă să nu le supere, nici măcar nu le spuneau pe nume. Se crede că acestea erau îmbrăcate în alb şi dansau în văzduh, căutând locuri neumblate. Acolo unde ele îşi desfăşoară hora, pământul rămâne ars şi neroditor. Legendele spun că obişnuiau să răpească, din când în când, câte un tânăr frumos, pentru a dansa cu el, cu interdicţia de a povesti cuiva această experienţă.
Părintele profesor Ene Braniște menționează în Liturgica Generală că sărbătoarea de Rusalii este cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștelui, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători s-au despărțit una de cealaltă.
Iar tradiţia mai spune că la două săptămâni de la Înălțare, ca semn că a ajuns lîngă Tatăl său, Iisus Hristos a trimis daruri și puteri (comunicarea în limbi străine, elevate, darul vindecării, cel al clarviziunii etc.) celor care au crezut în El și în Învierea Lui. De aceea, ce ai cerut de Paști, poţi primi de Rusalii.
Citiţi şi
Andaluzia. Sufletul geometric al Spaniei
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
