Să o vedeți pe Marilyn Monroe în The Misfits!

26 June 2022

Am văzut aseară filmul „Inadaptații” (The Misfits) (1961), un film realizat, pare-se, de Arthur Miller special pentru soția sa, Marilyn Monroe, actrița din rolul principal. Am mai văzut filme cu ea, dar nu unele care să o pună în valoare, din punct de vedere actoricesc, cel puțin. Dacă ai o părere greșită despre Marilyn Monroe, dacă o consideri naivă, stupidă, dacă nu vezi la ea decât un trup cu forme, dacă nu vezi decât senzualitate în mișcările ei, dar nu și curiozitate și o blazare care tinde să capete proporții în felul ei de-a fi… atunci judeci superficial. Și de la superficialitate la eroare de judecată nu e decât un pas.

Mărturisesc că actrița nu mi-a fost dintotdeauna pe plac. Mi se părea prea mare gargara făcută în jurul ei. Da, e o blondă drăguță, o actriță între multe altele, care, prin curajul de a se arăta privirilor (la vremea aceea) a dobândit calificativul de „bombă sexy”. Mi-am spus un timp „una din mulțime” și mi-am orientat preferințele către actrițe puternice, pătimașe, care să reprezinte mai mult decât un bust generos și fluturări dese ale genelor. N-am să mă refer acum la viața ei privată, ci la film. Un film tulburător care, repet, mi-a schimbat decisiv în bine părerea despre actrița Marilyn Monroe.

Roslyn este o tânără recent ieșită dintr-un divorț care a pus o amprentă dureroasă pe viața ei. Personajul este o blondă atrăgătoare, instabilă, naivă și matură deopotrivă, dar naivitatea ei nu este una stupidă, ci una care încorporează tristeți, nedumeriri și singurătăți. Se împrietenește cu Gay, un cowboy trecut de prima tinerețe (un Clark Gable încă în putere) și Guido (Eli Wallach), un amic al acestuia. Ea felină, ei oameni ai ținuturilor deșertice, nomazi din nevoie, se îndrăgostesc de ea. Roslyn începe o legătură cu Gay, care pare una bazată pe nevoi comune, înțelegeri, empatii și sprijin reciproc. Un al treilea bărbat, Perce (Montgomery Clift), participant înciudat la concursurile de rodeo li se alătură și, împreună, pleacă în deșert să prindă cai sălbatici. Roslyn află pe drum că aceștia sunt prinși nu pentru a fi călăriți, ci pentru a fi trimiși la abator. Din acel moment pare să se aprofundeze tristețea personajului feminin.

O bună parte din film este dedicată gonirii, prinderii și imobilizării cailor, lăsați așa, pe nisip, în așteptarea zilei următoare, când urmează a fi transportați și predați unui dealer, iar prinzătorii vor fi remunerați pentru efort. Perce pare să fie singurul care empatizează puternic cu Roslyn, cu plânsul și rugămințile ei de a elibera caii, în timp ce Gay și Guido gândesc perfect detașați de suferințele frumoaselor animale, dar și ale femeii, că, pentru a cântări mai mult și, implicit, a primi mai mulți bani, ar trebui să le dea cailor să înghită multă apă (deci nu pentru că e deșert, nu pentru că e căldură toropitoare, nu pentru că au alergat atâția kilometri, nu pentru că așa e omenesc să faci).

Cumva, Roslyn vede distorsionat situația. Sau exagerat. Din pricina disperării din viața ei, a singurătății, a nedreptății, a traumelor familiale, de unde și empatia puternică și umanismul (de altfel, firesc) pentru cei aflați în nevoie (fie ei oameni sau animale), are reacții de protest vehement și milă profundă. Până și Gay sau Guido au constat acest lucru. Filmul culminează cu revolta și izbucnirea surprinzătoare a lui Roslyn care, după ce caii sunt imobilizați și asistă la discuția despre vinderea acestora, are accese de furie verbală cutremurătoare, când țipă, urlă, se zbate cu o violență fenomenală.

Să o vedeți pe Marilyn Monroe făcând așa ceva… A fost magistrală! Scena este filmată din depărtare, se vede doar silueta ei, pe nisipul alb, într-o noapte tot albă, depărtarea de camera de filmat (cred eu) i-a dat posibiliatea de a țipa, de a urla, de a gesticula larg, de a expune frustrările, nedreptatea, suferința și ura față de cei trei bărbați care-și folosesc forța nu ca să se apere, ci ca să ucidă nevinovăția.

Și, am bănuiala (știind că a a murit un an mai târziu) că, prin cuvintele „Măcelarilor! Criminalilor! Sunteți niște mincinoși! Toți! Mincinoșilor! Sunteți mulțumiți numai când vedeți ceva murind! De ce nu vă omorâți între voi ca să fiți fericiți? Voi și țara lui Dumnezeu! Libertate! Vă urăsc! Sunteți trei bărbați morți! Mi-e milă de voi! Sunteți bărbați morți!”, se referea nu numai la personajele din film.

Am mărit sonorul la scena aceasta și, da, am simțit fiori și am empatizat puternic cu personajul, cu actrița, cu animalele puse la pământ. Din fericire, Gay înțelege, într-un final, și eliberează caii. Filmul se termină cu imaginea tradițională dintr-o mașină a unui bărbat protector care ține de umeri o femeie cu un suflet mare și un câine care întărește ideea de stabilitate și prindere de rădăcini adânci într-un loc care să capete numele „acasă”.

P.S. filmul e alb-negru, dar rochiile pe care le-a purtat Marilyn în timpul filmărilor sunt absolut superbe, pun în evidență ceea ce un trup feminin are de oferit și ascund părți mai puțin plăcute (precum o burtică, un fund lăsat, celulită etc); actrița e senzualitatea însăși, ea nu se mișcă, plutește.

Guest post by Clara Marinescu



Citiţi şi

«Viața bate filmul!» – The Tinder Swindler

1960 (și așa mai departe)

Până în 2030 nu vei mai deține niciun gadget

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro