Vi s-a întâmplat vreodată să ziceți “Nu pot trăi fără el. Viața mea nu mai are sens, nu știu cum să trec peste această despărțire”? Mai mult ca sigur, fiecare dintre noi ne-am „lovit” cel puțin o dată în viață de acest sentiment. Atunci începem să ne punem dorințe, începem să credem în superstiții, ne rugăm în fiecare zi să avem parte măcar de încă o zi lângă persoana iubită.
Și uite așa mai trece o zi, o săptămâna, o lună, un an și noi nu putem să ne bucurăm de nimic pentru că suntem concentrați 100% pe țelul nostru, îl vrem pe el înapoi și nu știm cum să ne trăim viața fără „drogul“ nostru perfect.
Cei din jur nu ne înțeleg, auzim tot timpul replicile „Bucură-te de ceea ce ai“, „Alții au probleme adevărate și nu se plâng atât“, „Lasă, mai are balta pește“, „Nu te-a meritat, o să găsești pe cineva potrivit pentru tine“, iar la un moment dat nu mai avem curaj să mai zicem nimic. Așa că învățăm să zâmbim cât mai real posibil, să ne închidem în carapacea noastră și să ne prefacem că în sfârșit am ascultat de sfaturile prietenelor, doar că speranța nu ne moare.
Nu trece o zi în care să nu ne aducem aminte cum ne-am simțit lângă el, cum în perioada aia parcă nu am avut griji și stres, nu am fost bolnave, nu am avut ghinion, nu ni s-a întâmplat nimic rău, am trăit în Paradis și inevitabil am da orice să ne trezim în filmul „Cârtița“ ca să putem retrăi la nesfârșit lunile în care am plutit într-o bulă protectoare.
Cu puțin noroc, după „n“ rugăciuni, se întâmplă un miracol. Într-o zi normală, ne trezim cu un mesaj din partea lui, ne întreabă ce mai facem și noi paralizăm. Suntem mai fericite decât dacă am fi câștigat la Loto, Dumnezeu ne-a ascultat și în sfârșit putem să ne trăim din nou viața.
În scurt timp, vă întâlniți, sunteți aceiași doi oameni, în același loc, doar că… nimic nu mai e la fel. Cum e posibil așa ceva? De ce nu mai simți ce-ai simțit în trecut? L-ai vrut așa de mult înapoi și acum, după ce totul e ca la început, tu nu mai simți nimic…
©Vivian Maier, New York, 1954
Este simplu, pur și simplu ai trăit într-o iluzie. Vrem sau nu, noi evaluăm în diferite forme și în momentul în care suferim, ne transformăm, poate câteodată nici nu ne dăm seama, dar nu mai suntem aceeași persoană ca acum un an. Realitatea e că noi nu știm cum să ne trăim viața atunci când nu suntem fericiți, nu are nicio legătură cu cineva care ne-a făcut să plutim în trecut. Fără el, viața chiar merge mai departe și cu puțin noroc o să realizezi că drogul tău, fără care nu poți trăi, nu e o persoană ci o stare de spirit.
Depinde doar de tine să găsești ceva sau pe cineva care să te facă să zâmbești, să te bucuri de viață, pentru că DA, „ciorba reîncălzită nu mai are același gust“, așa că nu îți mai pierde timpul dorindu-ți să ai trecutul, ci concentrează-te să descoperi viitorul. Îți promit că te așteaptă încă multe aventuri minunate!
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
