Articole despre amintiri

Tocmai ce terminasem de scris un articol despre “Războiul Națiunilor”. Primele bombardamente aeriene din istorie. Încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Ascendența nazismului în Germania, ca urmare a nerezolvarii crizelor postbelice. Căderea celor patru imperii. Sinteze. Un domeniu care până nu demult mă acapara complet, a ajuns să mă …

Am fost atât de atașat de mama în copilărie încât, gândindu-mă înapoi, nu am amintiri din primii 5-6 ani de viață care să n-o includă. Atunci când mă lăsa singur acasă sau în grija altora, mă apuca o durere în stomac care mă dobora la propriu. Mă puneam pe mocheta …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”  Partea I Cum vă spuneam, am insomnie şi tot perpelindu-mă prin pat, constat, a nu-știu-câta-mia-oară, ce dificil mă despart de oameni, pisici, câini, cărți, joburi şi case. Așa mi-am amintit cât de brutal m-am despărțit de o casă pe care am iubit-o. Aveam treizeci …

Doamnelor, de 1 Martie aș vrea să am inspirația de a vă spune, nu pentru a vă flata cu orice preț, că nu îmi pot imagina o lume frumoasă și cu sens fără prezența voastră. Eu știu că mai bine de jumătate din întreaga literatură a lumii vă este dedicată, …

Din ciclul „Sunt plină de amintiri” Fusese o iarnă lungă şi urâtă. Eram irascibilă, plictisită. Aveam impresia că sunt un hamster, captiv într-o cușcă, învârtind la roata aia stupidă… Cu cât alergam mai repede, cu atât mă învârteam mai tare, până cădeam epuizată. Totul era rutină: veșnic aceiași clienți, aceleași …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri!” Măi, dragilor, ce fain e să te întorci, în zori de zi, acasă, cu o parcare spectaculoasă, care m-a surprins şi pe mine, nu doar pe cei doi polițiști care mă priveau sceptic şi cu o stare de euforie totală, că nu pot decât …

Mă pregăteam să ies pe ușă, mă grăbeam să-i spun bunicii La revedere, iar ea se oprea din ce făcea, mă studia rapid, în timp ce eu mă fâțâiam în fața ei, mă învârteam să mă vadă din toate părțile… Mă întreba apoi, vag nemulțumită, chiar dacă zâmbind: Pălăria și …

Încă de când eram mică, mi s-au părut tare curajoși ghioceii. Cu firea lor plăpândă, cu discreția albului imaculat al petalelor, ei nu se feresc, totuși, să înfrunte iarna încă geroasă. Își ițesc, semeți, capul, din pătura de zăpadă, să ne anunțe victorios că primăvara urmează să sosească. Acum nu …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri!” București. Zi caniculară. După opt ore de muncă, stau relaxată în metrou şi-mi studiez plictisită unghiile de la picioare, care strigau după un nou lac. Sandalele albe de la nuntă îmi vin încă bine şi se potrivesc cu rochia de mătase albă cu anemone …

Atunci când nu pot avea propriii copii, oamenii înfiază. Însă sunt mai rare cazurile când, deși au copii, aleg să înfieze. Și nu un alt copil, ci… o bunică. Așa s-a întâmplat în familia prietenei mele. Părinții ei rămăseseră ambii orfani din tinerețe și probabil că asta a contribuit mult …