Articole despre amintiri

Așternutul era cald și mirosea a mare, cearșafurile făceau cute albe pe care, dacă le-ar fi atins cu buzele, le-ar fi găsit sărate și spumoase ca niște valuri care sărută nisipul în tihna unei dimineți virgine. El se trezise, ca de obicei, cu mult înainte, dar nu făcuse niciun fel …

Miroase cald a valuri și adie boare de nisip înfierbântat sub soarele vacanțelor noastre cele de toate verile (măcar visate, dacă nu trăite clasic la mal de mare), iar orașul meu capătă iz de tăcere aburită. E miez de iulie și străzile pe care îmi port pașii mă învață că …

Mergea drept, fără totuşi a se ţine ţanţos. Ca un brad falnic, ruginit de ani, cu crăcile rărite. Era tot ce-i mai rămăsese din semeţia de altădată – mersul acesta de bărbat frumos şi mândru, Zburător în visele, habar n-avea el, ale câtor femei! Ce fusese acum vreo treizeci de …

Îi zic mamei: stai pe loc, ce te tot fâţâi ba în stânga, ba în dreapta? Am chemat taxiul, vine acum! De fapt nu e taxi, e un Uber, dar simt că n-are niciun rost să-i explic care e treaba cu Uberul ăsta, aşa că încerc să simplific lucrurile cât …

Astăzi vă voi spune povestea nelegitimei, liberei şi dezmoștenitei soții care își poartă prin lume disprețul societății. Clara, soție de marinar, blondă, înaltă, elegantă… Ochii ei mari, albaștri, se cufundau în larg, erau de o nesfârșită tristețe. Înainte de a-l cunoaşte pe Henry, era de părere că intențiile unui cuceritor …

Prima parte a seriei “Vacanța de vară era la țară”, aici. La bunica din Oltenia, mergeam rar. Totul era diferit de vacanțele din Ardeal, unde aveam o grămadă de prieteni, mătuși, unchi, verișori, vecini, gâște, vaci, porci, stână de oi și copaci de cățărat. Aici o aveam pe bunica. Iar …

Dintr-un tată oltean și o mamă ardeleancă, noi am ieșit bucureștence. Mama și tata se mutaseră în București pentru un vis: copiii lor, nenăscuți încă, să meargă la facultate. Erau aşa de tineri și habar n-aveau pe ce lume sunt, dar știau ce trebuia să se întâmple peste vreo 20 …

Sub flori de tei ți-am cunoscut privirea / și de atunci nu îmi trebuie nici măcar Nemurirea; Răzvrăteşti în mine doruri, patimi, enigme/ Am pierdut șirul, câte rânduri (ți-) am scris, oare, cu speranța că vei auzi / Ale mele suspine? Nu vreau să cred că în zadar se simte …

Când îl sun pe tata, mă întâmpina de fiecare dată cu fraza asta: ce faci, mă, puiul lui tata? Și puiul ăsta n-are decât puțin peste o jumătate de secol, dar se topește la cuvintele acestea care închid în ele toată iubirea de părinte pentru copilul lui. Mare dreptate a …

Azi m-am trezit cu zâmbetul pe chip și-n suflet. Te-am visat. Aș fi vrut să adorm la loc, să continue acea stare de bine. Eram noi doi. Printre coloanele acelea mari, perfecte, impunătoare de la intrarea principală a liceului, pe unde nu prea se circula. Nici măcar profesorii nu o …