Articole despre timp

Toată viața așteptăm să treacă timpul: să creștem, să terminăm școala, să luăm examenele, să avem un job, să ne căsătorim, să vină și să crească copiii… În toată nebunia cu așteptarea, uităm să trăim. Uităm că soarele răsare în fiecare zi, că cerul e deasupra și că pământul negru …

Pentru toți bărbații care nu s-au dezmințit nici anul acesta și au trecut demni pe lângă Sfântul Valentin pentru că, vorba aceea, nu-i al nostru, e de împrumut și comercial și nu merită să-i dăm nicio atenție. Pentru toți acei bărbați care consideră că nu e nevoie de un Sfânt …

M-am întâlnit cu Radu întâmplător, în timp ce-mi așteptam o prietenă, la cafenea. Stătea într-un colț mai retras și-și savura cafeaua neagră, în liniște. M-a întrebat, politicos, dacă poate să mi se alăture. Nu-l mai văzusem de o bună bucată de vreme. Normal că l-am primit, cu bucurie, la masa …

Cele 8℃ din termometru se asortează perfect cu lalelele care și-au deschis cu atâta hotărâre petalele catifelate, într-o minunată dimineață de februarie. De ce minunată? Pentru că soneria telefonului a fost înlocuită de o rază jucăușă care mi-a mângâiat obrazul, pentru că am pregătit micul dejun pe tihnă împreună cu fiul …

Avem sau nu nevoie de rezoluții „cu impact puternic”, de momente de „catharsis” la debut de an?! Pentru toți să fie presiunea unor decizii tranșante și radicale ceva impetuos necesar și util?! Sărbătorirea finalului de an poate fi un prilej bun de manifestare a recunoștinței, ca să te bucuri de …

Sfârșitul de an este pretextul perfect, în cazul meu, să-mi reamintesc cine sunt și ce vreau de la mine pentru că, nu știu cum se face, dar de-a lungul anului am senzația că dorm pe mine. Că sunt un fel de zombie care trăiește la foc automat, superficial și robotizat, …

Îți poate fi dor în multe feluri și de multe lucruri. E bine să-ți fie dor. Permite-ți să-ți fie dor. E o dovadă că ești viu! …dor de oameni dragi și de cei care ți-au fost lecții de-a lungul vieții, care te-au schimbat, te-au motivat și te-au făcut să trăiești. …

Atunci când suntem mici, parcă și timpul e mai îngăduitor cu noi. Ne dă răgaz să înțelegem lumea, puțin câte puțin. Și zilele sunt lungi, însă deloc obositoare. Apoi, pe nesimțite, timpul își întețește ritmul. Începe să curgă frenetic și ne trezim într-o clipită oameni mari… – Abia acum înțeleg …

Doar ce stătuse ploaia. Din asfalt încă mai ieșeau aburi care dansau haotic… Totul în jur mirosea a ploaie. Asfaltul.. Trunchiurile de copaci îngroșate și scorojite de vreme de pe marginea trotuarului prinseseră un miros dulceag… Frunzele.. Pe tufele din micul parc din intersecție se prelingea… apă de trandafiri… Toate …

Nu știu dacă am atâta tact să cuprind esențialul, poate că cuvintele încep a se zbârci primind o formă nouă. Poate că învelișul lor apos ce iau forma de cuvânt și adevăr, trece printr-un simțământ ce afundă miezul trăirist, dar în ciuda cuvintelor ce cad ca o piele asuprită de …