Iubitule,
Adu-mi-te pe tine în bucuria fiecărei dimineți, în alintarea fiecărei atingeri.
Dăruiește-mi-te așa cum ești, gol, într-un zâmbet ori într-un sărut.
Bucură-mi zilele cu prezența ta.
Nu-mi doresc buchete enorme de trandafiri într-o zi anume, vreau singurul loc din lumea asta în forma unui buchet, locul acela ascuns între brațele tale, făcut anume să ascundă o ființă. Acea ființă aș putea fi eu.
Nu vreau să eșuez doar azi pe insule de inimioare roșii, mi-ar ajunge să pot eșua la sfârșitul zilelor mizerabile pe umărul tău și să te simt acolo, lângă mine.
Nu găsesc cadou pe măsura iubirii pe care ți-o port. Măsura aceea sunt eu. Ce altceva ți-aș putea da cu adevărat mai viu și prețios? Ce altceva mi-ai putea oferi viu și prețios?
Nu-mi doresc giuvaeruri și nici păcate ascunse în noaptea untului de cacao, mi-ar ajunge inima ta în fiecare zi ca un tatuaj scrijelit în trupul și sufletul meu.
Iubitule, te vreau pe tine, nu pe Valentin,
Și te vreau așa cum ești, nu te vreau doar o zi pe an, ci în fiecare zi.
Pe Lacrima o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Pentru că de atâtea ori m-am dus la muncă cu sufletul frânt
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
