Îl privești drăgăstos și ți se pare că orice ți-ar spune are sens… E mai mult frumos? Sau e mai mult deștept? Nici nu mai contează… Tot ce contează e că te-ai lăsat prinsă ca într-o pânză de păianjen… și nu te deranjează deloc că simți
firele lipicioase cum te cuprind… Și îți par fire de mătase…
Vântul bate ușor, iar tu rămâi uimită, căci nu poți să intuiești dacă a fost doar adierea lui sau tocmai l-ai auzit pe… el șoptindu-ți, emoționat, la ureche… „te iubesc”.
*
– Mi-a spus că mă iubește!, exclamă, încântată, prietena mea.
– De cât timp sunteți împreună? întreb.
– De șase zile! îmi răspunde ea prompt, lăsându-mă să înțeleg că își numărase de multe ori, în gând, fiecare zi petrecută cu el.
Încerc să îmi ascund mirarea. Să nu par atât de sceptică. Să nu-i stric bucuria. Eu însă cred că în șase zile, cu greu dacă apuci să te îndrăgostești. Darămite să iubești!
Bine, asta dacă exceptăm filmele americane, în care cuvintele „te iubesc” zboară liber, ca fluturii, după nici două zile. Iar tu rămâi cu o privire tâmpă, că iar te-ai uitat la astfel de pelicule siropoase și total nerealiste.
Și totuși, există și în viața reală oameni care spun cu atâta ușurință „te iubesc”, ca și cum ar spune, simplu, „mi-e sete”… Dar atunci, ce valoare mai au aceste cuvinte?…
Îmi amintesc și, de fiecare dată mă amuz copios, cum una dintre prietenele mele, proaspăt ieșită dintr-o relație (eram în timpul facultății), începuse să iasă cu diverși băieți, doar-doar va reuși să-și uite marea iubire, care nu lăsase în urmă decât lacrimi…
Lui… îi zisese atât de târziu „te iubesc”… Aproape după un an de când începuseră să se vadă. Și, bineînțeles, doar după ce îi făcuse întâi el declarația. E drept că ea i-ar fi spus mai din timp… doar că orgoliul o împiedicase. Nu se cădea ca ea, o domnișoară respectabilă, să-i spună prima.
– Auzi, știi ceva? M-am hotărât! Eu, mai nou, le spun tuturor băieților cu care ies că îi iubesc. Știi ce se bucură?! exclamă, mândră de decizia ei… înțeleaptă.
*
Și mai sunt cei care ocolesc cu multă grijă „cuvintele astea două, pe care (așa cum ziceau versurile unei simpatice melodii a trupei Taxi) ai vrea să le auzi întruna tu (…)” și pe care solistul, bărbat fiind, încerca să le evite atât… Nu pentru că n-o iubea, ci doar pentru că nu putea să-i facă această declarație… solemnă.
Le e mai greu bărbaților s-o spună? Vor oare, femeile, cu atâta îndârjire s-o audă?
Până la urmă, poate că iubirea nu stă în simpla declarație a acestui sentiment. Ci stă într-o privire. Într-un gest. Tu (cum) spui… „te iubesc”?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
