Tu? Eşti chiar tu?

Liviu Frățilă

6 January 2014

Tu? Ești chiar tu? Spune-mi că ești tu, te caut de-o viață…

E ca un arc în timp. Uneori, undeva în spațiu, două puncte se unesc, două momente. Identice. Tot ce diferă e personajul, personajele. Și cel principal și cel secundar. Pe… Cora a întâlnit-o în ultimul an de școală generală. Era noua elevă din clasă, venită de nicăieri. Nici nu-și mai amintea exact dacă a știut vreodată de unde a venit ființa care pentru o scurtă perioadă de timp avea să-i dea universul peste cap.

El? Zmeul clasei. Deja se visa stabilind reguli prin structuri superioare unei banale școli generale. Chestii gen băiat foarte inteligent, isteț, frumușel sau descurcăreț nu-l mai coafau de ceva vreme, avea ceva de dovedit. Totul funcționa în favoarea lui. Totul. E oare suficient? Nu, uneori nu e. Personajul tocmai turnă temelia unui alt personaj, cel din viitor. Cel care avea să devină, care avea să confirme distinsei domnișoare Cora că nu s-a înșelat. Că avea să devină un ratat.

Un ratat?

Eu?

O palmă grea a picat din senin. A fost prima palmă şi ultima pe care personajul nostru avea s-o dea vreodată unei femei. Din păcate ea nu avea de unde să știe asta, nici dacă previziunile ei aveau să se împlinească. El? A trăit cu asta. A mers mai departe în viață, relații eșuate, bani cât să nu-și bată capul că a renunțat la școală, alte relații eșuate iar într-un final apoteotic, nu au mai venit nici banii… Probabil o justiție divină ține minte când undeva sunt anumite restanțe. Nu lasă nimic la voia întâmplării.

Viața i-a mai zâmbit de câteva ori. El? Avea ceva de dovedit. Așa era el. Avea mereu ceva de dovedit…

Tu? Tu ești? Te caut de-o viață. Ce surpriză… Nu mă așteptăm…

Îmi pare rău domniță, cred că mă confunzi…

Şi-a strâns la gât haina, o haină mult prea subțire, mult prea… nepotrivită pentru o întâlnire atât de neașteptată. Mult prea… S-a îndepărtat în noapte. O ultima manifestare de orgoliu nu l-a lăsat să fie văzut așa cum a devenit. Așa cum i s-a prezis că avea să devină.

Un ratat. Un ratat care urma să dispară în noapte gândindu-se că uneori nu e suficient să fii un băiat deștept. E plină lumea de băieți deștepți…

Citiţi şi

De ce nu avem bărbaţi – posibile răspunsuri

Cât un cui de îndoială

 



Citiţi şi

Nu se moare din dor

Poveste pentru adulţi povestită de copii

Trandafirul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,075 views

Your tuppence

  1. Bărbații sunt așa cum sunt pentru că femeile le permit – Talk Tabu | Catchy / 12 August 2017 17:42

    […] e o formă de prostie atunci când timpul i-a demonstrat că potențialul prometeic etalat în împăunarea lui de la început e doar o încercare sisifică a băiatului de a deveni […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro