Plaja era pustie…
Femeia și-a desfăcut sandalele și a pășit pe nisipul fierbinte… unghiile corai, atent conturate, scufundate în pulberea fină, și-au pierdut strălucirea…
Bărbatul o urma cumva nemulțumit, înciudat… marea tăcea, nu-i ajuta cu nimic, nici măcar cu un val răzleț încununat de spume mici…
Veniseră să se împace sau să se despartă, și au ales marea, prima lor mare întâlnire…
Femeia și-a lunecat în sus rochia albă, amplă, care s-a ghemuit apoi cuminte pe nisip, în așteptarea stăpânei goale…
Au intrat în apă… era bine în apă… lacrimile s-au dizolvat, odată cu rimelul, părul s-a răsfirat coroană, soarele s-a jucat cu el o clipă după care, plictisit, s-a prelins mai departe peste toți și toate…
Și-au propus să înoate până acolo unde apa devine albastră profund, fără urme de lapte, dar, pe măsură ce înaintau, granița dintre apa lăptoasă și cea de cobalt se îndepărta…
Fiecare lupta singur, deplin autonom, fără să întoarcă capul, să atingă apele adânci, mai reci și curate, ca o promisiune…
Curenții perfizi i-au supt și i-au purtat departe de rochia de in egiptean, singurul reper alb, mic acum, neimportant…
S-au întors la mal, obosiți, mai grei… n-au scos o vorbă… n-au hotărât nimic…
Diseară mergem la cherhana, nu-i așa? Mi-au zis că aduc zargan cu oase fosforescente și carne albă, puțină, dulce… Și bem vin alb, sec…
Și bărbatul a răspuns da!
Pe Monica o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Marea te așteaptă și în extrasezon: cum să te relaxezi pe litoral când nu e vreme de plajă?
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
