Paddington este povestea amuzantă a unui ursuleţ venit din îndepărtata junglă peruviană tocmai la Londra, în căutarea unui cămin. Singur şi părăsit în gara din Paddington, realizează că e posibil ca viaţa în marele oraş să nu fie aşa cum şi-a imaginat. Temerile îi sunt spulberate în clipa în care face cunoştinţă cu familia Brown. Citind bileţelul pe care-l poartă atârnat de gât – pe care stă, scris de mână, “Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc.” – ei îi oferă întâi un ceai, apoi o familie şi un acoperiş deasupra capului. Se pare că norocul îi surâde lui Paddington – până când intră în scenă un personaj macabru, a cărui singură dorinţă este aceea de a-l captura şi a-l împăia pentru muzeu.
Filmul Paddington este bazat pe celebra serie de cărţi pentru copii a autorului britanic Michael Bond, în regia şi scenariul lui Paul King. Distribuţia este formată din: Ben Whishaw (vocea lui Paddington), Hugh Bonneville (Dl Brown), Sally Hawkins (Dna Brown), Nicole Kidman (Millicent), Jim Broadbent (Dl Gruber), Julie Walters (Dna Bird), Peter Capaldi (Dl Curry), Michael Gambon (vocea unchiului Pastuzo), Imelda Staunton (vocea mătuşii Lucy), Samuel Joslin (Jonathan Brown) şi Madeleine Harris (Judy Brown).
DESPRE PRODUCŢIE
Ursuleţul Paddington s-a născut în 1958, din imaginaţia autorului pentru copii Michael Bond, ale cărui opere, “A Bear Called Paddington” şi seria “Paddington Bear” s-au vândut în peste 35 de milioane de exemplare şi au fost traduse în peste 40 de limbi. Peripeţiile ursuleţului venit din jungla peruviană – ale cărui maniere ireproşabile şi bune intenţii duc deseori la incidente comice şi haos total – au cucerit întreg mapamondul şi au devenit literatură clasică pentru copii.
În mod surprinzător, deşi ursuleţul a apărut la televiziune, în mai multe seriale britanice, aceasta este pentru prima dată când autorul Michael Bond îşi dă consimţământul pentru transpunerea pe marele ecran a personajului creat de el. Producătorii David Heyman şi Rosie Alison au fost cei care au insistat, văzând în această poveste pentru copii un subiect universal şi fără vârstă.
Scenaristul Paul King explică viziunea sa despre ecranizarea cărţii. “Aidoma multora din generaţia mea, am amintiri foarte frumoase despre Paddington din copilăria mea. Am crescut urmărind serialul şi aveam un ursuleţ de pluş la loc de cinste în camera mea. Însă de-abia recitind povestea, la vârsta adultă, m-am întrebat de ce acest ursuleţ m-a marcat într-atât. În literatura pentru copii există numeroase animale care vorbesc, însă foarte puţine au exercitat atracţia lui Paddington. După părerea mea, aceasta se datorează biletului pe care-l poartă, cu inscripţia “Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc.” Acest mesaj ne face să înţelegem că, în ciuda calmului şi siguranţei de sine pe care le afişează, Paddington e vulnerabil şi are nevoie de ajutor în lumea plină de necunoscute în care a aterizat. Oricare dintre noi s-a simţit, într-un moment sau altul al existenţei sale, ca un outsider. Nici nu e nevoie să fi traversat mări şi ţări ca să te simţi astfel – e suficient să fi trăit prima zi de şcoală sau să fi dormit o dată departe de casă pentru a empatiza cu micul ursuleţ, singur şi pierdut. După mine, asta l-a făcut să fie îndrăgit de generaţii întregi de cititori.”
Asemenea lui Oliver Twist, Paddington ajunge la Londra ca un orfan, în căutarea unui cămin. Însă, spre deosebire de Oliver, căruia îi ia mult timp să-l găsească pe dl Brownlow, Paddington dă peste familia Brown aproape imediat. Cu toate acestea, a avea un acoperiş deasupra capului şi a te simţi acasă sunt două lucruri diferite, filmul concentrându-se exact pe acest aspect. Familia Brown trece prin mai multe transformări din momentul în care îl găseşte pe Paddington până la considerarea lui ca membru al familiei. Autorul Michael Bond mărturiseşte că domnul şi doamna Brown i-au fost inspiraţi de proprii părinţi, ale căror reacţii ar fi fost diferite: “Mama ar fi sărit imediat să-l bage sub duş, în timp ce tata s-ar fi grăbit să declare autorităţilor că găzduieşte un străin.”, spune el.
Sally Hawkins, care o interpretează pe dna Brown, redă perfect bunătatea nemărgintă a personajului şi incapacitatea de a rezista unui strigăt de ajutor. Fiind prima care îl vede pe ursuleţ pe peronul gării din Paddington, doamna Brown se repede să-l ia sub aripa sa ocrotitoare şi să-l aducă acasă, antrenându-şi întreaga familie, fară voia lor, în această aventură nelipsită de consecinţe.
Este visul oricărui copil să joace într-un film. Debutanţilor Madeleine Harris şi Samuel Joslin dorinţa le-a fost îndeplinită şi au fost distribuiţi în rolurile gemenilor Judy şi Jonathan Brown. Deşi au avut de îndurat ore lungi de filmare în iarna londoneză, deseori în exterior şi noaptea, cei doi copii-actori s-au ridicat la înălţimea colegilor lor adulţi. Hugh Bonneville nu pridideşte să-i laude: “Maddie şi Sam erau plini de energie şi se puteau concentra în câteva secunde, era ca şi cum ai fi apăsat pe un buton. Există fraza aceea celebră – niciodată să nu lucrezi cu copiii şi animalele. De data aceasta, merita să fac o excepţie.”
Tot din famila Brown face parte şi excentrica doamnă Bird, o rudă îndepărtată, interpretată de Julie Walters. Ea este stăpâna gospodăriei, pe care o conduce cu o mână de fier, ca un căpitan de navă. Doamna Bird are reguli stricte şi nu concepe că un urs vorbitor se poate instala în casa lor, dându-le întreaga existenţă peste cap. Actriţa a fost deosebit de încântată de perspectiva unui film care se adresează celor tineri – sau tineri la suflet. “M.-am bucurat când David Heyman mi-a propus rolul, deoarece am avut o colaborare minunată la toate filmele din seria Harry Potter.”, mărturiseşte ea.
Pentru a adapta povestea lui Paddington la atmosfera secolului XXI, realizatorii au introdus un personaj negativ, care nu ţine cont de rugămintea de pe bileţel “Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ.” Acesta este încarnat de Millicent, care nu numai că nu l-ar ajuta pe Paddington luându-l la ea acasă, dar consideră că locul acestuia este la Muzeul de Ştiinţe Naturale – împăiat ! Nicole Kidman, interpreta diabolicei Millicent, comentează: “Am crescut cu povestirile despre Paddington şi întotdeauna mi-a plăcut acest ursuleţ nevoit să supravieţuiască bazându-se doar pe farmecul personal. De aceea, am acceptat cu bucurie rolul. Decizia mea n-a fost lipsită de complicaţii, deoarece a trebuit să le explic fetiţelor mele că nu voi juca rolul mămicii adoptive a ursuleţului, ci al celei care vrea să-l împăieze şi să-l expună la muzeu. A fost îngrozitor ! Însă mi-a plăcut extraordinar de mult scenariul şi mă bucur că este un film pe care îl pot vedea împreună cu copiii mei.”
Producţia a început în Costa Rica, unde s-au filmat scenele care se petrec în jungla peruviană, locul de naştere al ursuleţului Paddington. Ulterior, echipa de actori şi realizatori s-a deplasat la Londra, pentru a filma în locaţiile emblematice londoneze, precum gara din Paddington, Portobello Market, Pall Mall şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. În film apar, ca într-un ghid turistic, elementele distinctive – autobuzele roşii cu etaj, taxiurile negre, metroul londonez – printre care Paddington se aventurează în dorinţa sa de a cunoaşte oraşul.
Realizatorii au considerat că ar fi mai potrivit ca Londra prezentată în film să nu fie în întregime reală. Producătorul David Heyman explică: “Paddington creat de noi este mai apropiat de realitate decât precedenţii săi şi foarte diferit de ursuleţul de pluş din cărţile pentru copii. Însă el rămâne un urs vorbitor, ceea ce ţine de domeniul fantasticului. Nu credem că s-ar fi potrivit într-un decor sută la sută real. De aceea, am adaptat imaginea Londrei, făcând din ea un loc în care poate părea absolut normal să întâlneşti un urs care vorbeşte.”
Sarcina realizării decorurilor i-a fost încredinţată scenografului Gary Williamson. “Gary este maestru în a crea decoruri care oglindesc viaţa interioară a personajelor.”, spune regizorul Paul King. “Paddington este un outsider, iar motivul recurent în filmul nostru este modul în care el se autoproiectează în lumi imaginare. De pildă, când este în Peru, se uită într-un glob de sticlă cu imaginea Londrei, întrebându-se cum o fi să trăieşti acolo. Ajuns la Londra, contemplă o căsuţă de păpuşi, gândindu-se la viaţa stranie în familia Browns have. În Muzeul de Ştiinţe Naturale, priveşte exponatele din vitrine, gândindu-se cum ar fi să fie şi el un animal împăiat. De-abia spre sfârşitul filmului îşi găseşte locul şi este capabil să iasă din căsuţa de păpuşi şi să păşească în lumea reală. A devenit un insider sau, cel puţin, o fiinţă mulţumită de statutul său dublu de peruvian şi londonez, urs şi membru al familiei Brown.”, explică regizorul.
Cea mai grea sarcină pentru scenograful Gary Williamson a fost accea de a filma afară, în locuri publice. “Pot controla ceea ce se întâmplă într-un studio, dar nu pot controla Londra !”, exclamă el. În legătură cu aceasta, realizatorii spun că au fost întâmpinaţi cu braţele deschise, celebrul ursuleţ dovedindu-şi încă o dată abilitatea de a emoţiona, deschizându-le calea în multe situaţii dificile, cum ar fi închiderea unui peron de gară, redecorarea unor case particulare sau filmarea într-un muzeu naţional. “N-am întâmpinat nicio problemă, toată lumea a fost dispusă să ne ajute, dovada că Paddington scoate la iveală ce e mai bun în oameni.”, adaugă regizorul.
Una dintre cele mai importante decizii pe care realizatorii au trebuit să le ia a fost alegerea actorului care să-i dea glas lui Paddington, ursuleţul care a învăţat engleza ascultând plăci de gramofon în jungla sa peruviană. Iniţial, a fost contactat celebrul actor britanic Colin Firth, care a înregistrat mai multe scene în studio, la cererea regizorului Paul King. În cele din urmă, cei doi s-au văzut puşi în faţa unei decizii dificile. King explică: “Treptat, am realizat amândoi că vocea lui Colin pur şi simplu nu se potrivea. Trebuia o voce mai subţire şi mai tânără, nu una gravă, cu intonaţii profunde, cum este a lui Colin. De aceea, am hotărât amândoi, de comun acord, să căutăm pe altcineva.”Căutarea a durat mai multe săptămâni, mulţi dintre actorii britanici celebri venind să dea probă pentru rol. În cele din urmă, King l-a contactat pe tânărul actor britanic Ben Whishaw, pe care îl admira de mulţi ani. După prima probă, acesta a obţinut rolul. “Vocea lui Paddington este oarecum stranie, cu un accent uşor demodat, din cauză faptului că a învăţat engleza ascultând înregistrări vechi. Ben a înţeles asta şi i-a adăugat o pronunţie ‘mormăită’, cum ar avea-o un urs dacă ar putea vorbi. Acum, ori de câte ori îl aud pe Ben, mă gândesc la Paddington”, adaugă râzând regizorul.
Semnele distinctive ale ursuleţului Paddington sunt pălăria roşie, jacheta de stofă albastră şi zâmbetul său uşor bizar. Realizatorii au păstrat această imagine în film. “Sursa noastră de inspiraţie au fost ilustraţiile originale publicate la sfărşitul anilor ’50. Intenţia a fost de a combina aceste elemente cu aspectul real al unui pui de urs. Echipa deosebit de talentată de la Framestore a venit apoi cu efectele speciale.”, explică producătoarea executivă Rosie Alison. La crearea lui au lucrat circa 500 de oameni – desenatori, animatori, creatori de efecte speciale, designeri şi creatori de costume, fiecare şi-a adus contribuţia la “naşterea” ursuleţului. Supervizorii echipei, Andy Kind şi Pablo Grillo, care au creat personaje fantastice precum Dobby şi Hipogrifii din seria filmelor Harry Potter, comentează: “Crearea unui personaj generat exclusiv pe computer este totdeauna o sarcină extrem de dificilă. Interacţiunea sa cu actorii şi decorurile trebuie să fie perfectă pentru a fi credibilă. De aceea, trebuie lucrat în cele mai mici detalii – de la unduirile blănii la o pală de vânt, până la modul în care îi tremură burta atunci când merge. Fiecare imagine a fost retuşată manual. A fost o muncă titanică, care a necesitat devotament şi abnegaţie, dar eu cred că a meritat şi că rezultatul final este extraordinar.”
“Povestea spusă în film este una fără vârstă. Paddington este, în esenţă, prototipul refugiatului, pe parcursul filmului regăsindu-se multe referiri la imigranţi şi problemele lor. Am înfăţişat Londra ca pe un oraş tolerant, în care oricine e binevenit şi se poate simţi ca acasă, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Este o poveste despre compasiune, toleranţă, empatie, bunăvoinţa faţă de străini şi deschiderea spre a-i înţelege pe ceilalţi – exact în spiritul cărţilor cu Paddington.”, conchide producătoarea executivă Rosie Alison.
DESPRE INTERPREŢI
BEN WHISHAW (vocea lui Paddington) a studiat la Academia Regală de Artă Dramatică. Imediat după absolvire, i s-au oferit două roluri pe marele ecran – Enduring Love, în regia lui Roger Michel şi Layer Cake, al lui Matthew Vaughan – precum şi rolul din serialul de comedie intitulat The Booze Cruise.
Au urmat rolurile din: Stoned, în care îl interpretează pe Keith Richards, chitaristul formaţiei Rolling Stones, Perfume: The Story of a Murderer (rolul principal), I’m Not There, un portret cinematografic al lui Bob Dylan realizat de regizorul Todd Haynes, Brideshead Revisited, în regia lui Julian Jarrold, celebrul serialul BBC intitulat Criminal Justice (pentru care Ben a fost distins cu Premiul Emmy şi cu o nominalizare la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în 2009), Bright Star, în care joacă rolul poetului John Keats, The Tempest, alături de Helen Mirren şi Russell Brand, Cloud Atlas, cu Tom Hanks, Jim Sturgess şi Halle Berry, Skyfall, alături de Daniel Craig şi Ralph Fiennes (rol pe care îl va relua în următorul James Bond), serialul BBC intitulat The Hour şi recentul film independent Lilting.
În 2015, el va putea fi văzut pe marele ecran în thriller-ul SF intitulat Lobster, în care îi va avea ca parteneri pe Colin Farrell şi Rachel Weisz, în rolul lui Herman Melville din filmul The Heart Of The Sea, despre Moby Dick şi The Suffragette, alături de Meryl Steep şi Helena Bonham Carter.
HUGH BONNEVILLE (Henry Brown) a fost distins cu două nominalizări la Globul de Aur şi două la Premiul Emmy pentru rolul din celebrul serial britanic Downton Abbey, care a obţinut, în total, 2 Premii BAFTA, 9 Premii Emmy şi 2 Globuri de Aur.
Hugh a debutat pe marele ecran în 1994, în Mary Shelley’s Frankenstein, regizat de Kenneth Branagh. De atunci, el a jucat în numeroase filme, dintre care amintim: Notting Hill, alături de Hugh Grant şi Julia Roberts, Mansfield Park, Stage Beauty, Asylum, Scenes Of A Sexual Nature, Man To Man, From Time To Time, Glorious 39, Burke & Hare, Third Star, Shanghai, Iris (pentru care a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar şi a fost premiat la Festivalul Filmului de la Berlin în 2002), French Film (pentru care a fost distins cu Premiul Juriului la Festivalul Filmului de Comedie de la Monte Carlo) şi The Monuments Men, în regia lui George Clooney.
SALLY HAWKINS (Mary Brown) a intrat în atenţia internaţională în 2008, datorită rolului principal din filmul lui Mike Leigh Happy-Go-Lucky, pentru care a fost distinsă cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă de comedie şi cu Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin în 2008.
Din numeroasele sale roluri le mai amintim pe cele din: Blue Jasmine, al lui Woody Allen, alături de Cate Blanchett, rol pentru care Hawkins a fost nominalizată la Oscar, la Globul de Aur şi la Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, Godzilla, An Education, Made In Dagenham, Submarine, Great Expectations, al lui Mike Newell, thriller-ul intitulat Layer Cake, în regia lui Matthew Vaughan, Vera Drake, al lui Mike Leigh, Never Let Me Go, al lui Mark Romanek, Jayne Eyre şi The Double.
NICOLE KIDMAN (Millicent) a intrat în atenţia publicului american în 1989, datorită rolului din thriller-ul psihologic intitulat Dead Calm, în regia lui Phillip Noyce. În 1995, Kidman a fost distinsă cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă şi a fost nominalizată la Premiul BAFTA pentru rolul din comedia neagră intitulată To Die For, în regia lui Gus Van Sant. Pentru acest rol i-au mai fost acordate premii din partea Asociaţiilor Criticilor de Film din Boston şi Londra şi la Festivalul Filmului de la Seattle.
În 2003, Kidman a fost distinsă cu Premiul Oscar, Globul de Aur, Premiul BAFTA şi Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin pentru interpretarea Virginiei Woolf în filmul lui Stephen Daldry The Hours. În 2002, ea fusese nominalizată la Oscar şi la Globul de Aur pentru rolul din Moulin Rouge!. Ea a obţinut de două ori Glbul de Aur, pentru rolurile din The Others, în regia şi scenariul lui Alejandro Amenabar şi To Die For, al lui Gus Van Sant.
Din bogata sa filmografie mai amintim: Cold Mountain, Billy Bathgate, Birth (fiind nominalizată la Globul de Aur pentru toate trei), Margot At The Wedding, The Golden Compass, Happy Feet; Just Go With It, Nine, Australia, Fur: An Imaginary Portrait Of Diane Arbus, The Interpreter, Bewitched, The Human Stain, Dogville, Eyes Wide Shut, Rabbit Hole (pentru care a fost nominalizată la Oscar, Globul de Aur şi la Premiul Independent Spirit pentru cea mai bună actriţă), Birthday Girl, The Peacemaker, The Portrait Of A Lady, Batman Forever, Malice, Far And Away, Grace Of Monaco, The Paperboy (o nouă nominalizare la Globul de Aur), Stoker, Before I Go To Sleep, Queen Of The Desert, Strangerland şi The Family Fang.
JULIE WALTERS (Dna Bird) a fost distinsă cu o nominalizare la Oscar, precum şi cu Globul de Aur şi Premiul BAFTA în 1983 pentru rolul principal din Educating Rita, în care l-a avut ca partener pe Michael Caine. În 2000, ea a fost din nou nominalizată la Oscar şi a obţinut Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru rolul profesoarei de balet din Billy Elliot, în regia lui Stephen Daldry. De asemenea, Walters este binecunoscută pe plan internaţional ca ‘Molly Weasley’ din seria filmelor Harry Potter.
Din bogata sa carieră, care se întinde de-a lungul a peste 30 de ani, mai amintim rolurile din: Titanic Town, în regia lui Roger Michell, Calendar Girls, al lui Nigel Cole, Wah-Wah, în regia lui Richard E. Grant, Driving Lessons, al lui Jeremy Brock, Becoming Jane, al lui Julian Jarrold şi Mamma Mia !
PETER CAPALDI (Dl Curry) a fost distins cu două nominalizări şi un Premiu BAFTA pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul din serialul BBC intitulat The Thick of It. De asemenea, el a obţinut un Oscar şi Premiul BAFTA pentru filmul de scurt-metraj intitulat Franz Kafka’s It’s A Wonderful Life, în calitate de regizor şi scenarist.
Printre rolurile sale se mai numără cele din: WWZ, In The Loop, The Fifth Estate, Magicians, Soft Top Hard Shoulder, Dangerous Liaisons, The Lair Of The White Worm, Soft Top Hard Shoulder şi Local Hero, precum şi apariţiile pe micul ecran, în: The Hour, The Devils Whore, Prime Suspect, The Accused, The Suspicions of Mr Whycher, Minder, Poirot, Crown Court, Skins şi PeepShow.
JIM BROADBENT (Dl Gruber) este multiplu laureat al premiilor Oscar, BAFTA, Emmy şi Globul de Aur, binecunoscut pentru roluri ca cele din Harry Potter, Moulin Rouge!, Iris şi The Iron Lady.
Broadbent este un colaborator frecvent al regizorului Mike Leigh, împreună cu care a realizat filme precum: Another Year, Life Is Sweet, Topsy Turvy, Vera Drake şi filmul de televiziune intitulat A Sense of History, la care este şi autorul scenariului. Dintre numeroasele sale roluri mai amintim: Cloud Atlas, Bullets Over Broadway, Perrier’s Bounty, The Damned United, Harry Potter and the Half-Blood Prince, The Young Victoria, Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull, Hot Fuzz, And When Did You Last See Your Father ?, Little Voice, Bridget Jones’s Diary, Gangs of New York, The Gathering Storm, Nicholas Nickleby, Bright Young Things, Vanity Fair, Bridget Jones: The Edge of Reason, Crying Game şi The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe.
Citiţi şi
O „Pretty Woman” mai credibilă – Anora
Babygirl – Nicole Kidman într-un rol extraordinar
“Nu mai vreau să am orgasm!” Cum?!?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
