“… S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole (…) aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…” Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene”
Joi, pe 21, este solstiţiul de vară, iar sâmbătă spre duminică, 23/24, este noaptea de Sânziene… o noapte de Sânziene cu o aură de magie şi romantism mai specială, fiindcă se petrece exact pe un trigon Soare-Neptun…
Perioada cuprinsă între 21 şi 24 iunie este prilej de celebrări în Europa, ba chiar în Canada şi Brazilia. Sărbătoarea, de origine păgână, datează încă din neolitic, şi slăveşte cea mai lungă zi din an şi momentul în care Soarele atinge cel mai înalt punct pe bolta cerească. Legătura cu Soarele se reflectă în florile de culoare galbenă care sunt asociate sărbătorii: gălbenelele şi sunătoarea în Europa Occidentală, sânzienele (sau drăgaicele), la noi, unde, de altfel, au dat şi numele sărbătorii.
Data variază de la o cultură la alta, dar este centrată în jurul solstiţiului de vară, care în vremurile moderne cade pe 21 iunie, iar în timpul romanilor cădea pe 24 iunie. Deşi calendarul creştin i-a suprapus o festivitate religioasă, naşterea Sf. Ioan Botezătorul, cultul solstiţiului are o semnificaţie magică, pusă în valoare prin ritualurile nocturne din ajun.
Etimologic, „sânziana” vine din latină, de la „sancta Diana”, Diana fiind zeiţa Lunii, a vânătorii şi a pădurilor. Diana a ajuns la noi adusă de cuceritorii romani, dar a fost lesne asimilată de cultura autohtonă, unde exista deja o zeitate similară: Bendis, în mitologia dacică zeiţa pădurilor, a Lunii, a nopţii şi… a farmecelor.
Grecii deja o identificaseră cu mult timp înainte pe Bendis cu Artemis a lor – cele două aveau acelaşi atribuţii, cu deosebirea că Bendis era însoţită de satiri şi de menade, la fel ca Dionysos… De fapt, Bendis pare să aibă o componentă magică şi erotică, absentă la Artemis (şi, mai târziu, la Diana). Venerată şi iubită, Bendis ajunsese să fie atât de influentă, încât, în secolul al V-lea BCE, cultul ei, introdus în Pireu de către rezidenţii traci, a sfârşit prin a fi adoptat de greci, care i-au clădit un templu lângă cel al lui Artemis şi i-ai închinat un festival numit „Bendideia”, pomenit de însuşi Platon în „De re publica”.
Revenind la menadele care o însoţeau pe Bendis: mă gândesc că este posibil ca ele să fie strămoaşele sânzienelor sau drăgaicelor din folclorul românesc. Numele lor grecesc, „mainades”, vine de la verbul „maino”, „a înnebuni, a delira” şi erau descrise ca fiind stăpânite de o stare de exaltare şi frenezie, care rezulta dintr-o combinaţie de dans şi beţie, şi din consumul unor vegetale cu caracter psihotrop, ca iedera sau anumite soiuri de ciuperci. Numai că menadele aveau accese de furie şi cruzime, în timp ce sânzienele sunt privite ca fiind mai degrabă benefice Dar aici se poate să fi intervenit o contaminare cu Sancta Diana, care a mai atenuat pornirile iniţiale…
Sub influenţa unui trigon Soare-Neptun şi a unui sextil Venus-Uranus, săptămâna solstiţiului şi a Sânzienelor este inspirată şi agreabilă sub aspect romantic pentru mai toată lumea. La semnele de apă şi pământ, mai ales la Rac şi Peşti, dar şi la Scorpion şi, într-o oarecare măsură, la Capricorn, Fecioară şi Taur romantismul pare mai eterat, cu o înclinaţie spre idealizare. La semnele de aer şi foc, mai ales la Gemeni şi Berbec, dar şi la Săgetător, Vărsător, Balanţă şi Leu, viaţa sentimentală pare mai viguroasă, mai dinamică, mai expusă surprizelor şi întorsăturilor de situaţie.
Săptămâna asta are loc şi un alt eveniment astral important, mai dur şi mai pragmatic: careul exact Uranus-Pluto. Este primul dintr-o serie de 7 (şapte!) astfel de careuri, care se vor desfăşura până în 2015, pe fondul deplasării lente a celor două planete şi al retrogradării lor alternative . Efectele le trăim deja, deoarece careul a început să funcţioneze încă de anul trecut, de la intrarea lui Uranus în Berbec. Şi le vom trăi o perioadă şi dincolo de 2015, căci deşi în acel an se va produce ultimul careu exact, cele două planete mai rămân un timp în orbul de influenţă al careului… Tensiunile politice şi complicaţiile economico-financiare sunt doar unele dintre efectele careului la nivel macro.
Câteva cuvinte despre efectul financiar. Careul sau cuadratura este un aspect dur, violent, iar Uranus şi Pluto sunt două planete cu caracter bulversant. Careul Uranus-Pluto are potenţialul de a genera situaţii de panică bancară şi bursieră şi de a aduce schimbări drastice în sfera finanţelor. Nu este doar o presupunere, ci un fapt dovedit, deoarece toate cele trei serii de cuadraturi Uranus-Pluto din epoca modernă s-au suprapus peste crize financiare:
– 1818-1821, cu Uranus în Săgetător și Pluto în Peşti – apare panica din 1819, cu care debutează prima criza financiară majoră din SUA (1819-1824).
– 1875-1878, cu Uranus în Leu și Pluto în Taur – se suprapune peste o bună parte din Lunga Depresie (1873-1896)
– 1929-1933, cu Uranus în Berbec și Pluto în Rac – însoţeşte Marea Criză a anilor ’30.
Este drept, au mai fost crize economice importante, care nu s-au dezvoltat pe cuadraturi Uranus-Pluto, dar toate cuadraturile Uranus-Pluto au fost asociate cu crize financiare.
În plan personal, careul Uranus-Pluto pune presiune (nu neapărat financiară) mai ales pe semnele cardinale: Berbec, Capricorn, Balanţă şi Rac – în anii următori acestea au de făcut faţă unor provocări importante, în viaţa lor vor avea loc schimbări semnificative, iar acestea se vor produce cu destul de mult efort sau stres.
Dar până una-alta, să ne gândim mai bine la solstiţiu şi la noaptea de Sânziene!…
Citiţi şi
Horoscopul lunii iunie 2025 – Sub semnul dualității și al reconfigurării interioare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
