O poezie a vieţii la Nobelul pentru literatură

Diana Evantia Barca

6 October 2011

And the winner is… Tomas Tranströmer! Poeziile sale sunt pline de metafore și imaginație, simple picturi de zi cu zi în natură, într-un stil mistic, versatil și plin de tristețe – comentează critica internațională. Imaginile concise și diafane din poezile sale ne oferă un punct de vedere proaspăt asupra realității, argumentează academicienii suedezi alegerea.

În măsura în care Premiul Nobel pentru literatură a devenit un fel de Lombardi Trophy al autorilor contemporani, marea întrebare care frământa în ultima săptămână lumea culturală a fost cine va câștiga anul acesta Super Bowl-ul. Academia Suedeză a demonstrat că nu are o agendă politică – ocolindu-l pe poetul sirian Adonis, a demonstrat că nu face alegeri excentrice – așa cum presupuneau cei care ar fi pariat pe Bob Dylan, și-a păstrat principiul de a nu fi mainstream – o regulă îndelung repetată, dar pare să aibă, totuși, o slăbiciune pentru scriitorii ale căror opere sunt disponibile în limba suedeză – așa cum a fost acuzată în timp de unii critici. Cumva trebuia să fie…

Pe de altă parte, numele lui Tomas Tranströmer a fost deseori vehiculat ca posibil candidat la Premiul Nobel pentru literatură, el fiind, de altfel, și unul dintre cei trei favoriți ai criticii de anul acesta. Reputația sa în spațiul de limbă engleză datorează mult prieteniei care-l leagă de poetul american Robert Bly, cel care a și tradus numeroase dintre poeziile sale – comenta critica britanică la anunțarea Nobelului pentru Literatură. Unul dintre cei mai importanți poeți ai Suediei, Tranströmer a vândut mii de cărți, tradus în 50 de limbi ale lumii, în timp ce poezia lui trecea, treptat, de la natura tradițională și ambițioasă de la începuturi, către o tușă întunecată și personală, într-un fel pe care critica l-a considerat a fi o încercare de confruntare cu necunoscutul, de căutare a transcendenței. “Eu sunt un loc în care creația se pune singură la muncă”, spunea Tranströmer, adăugând că simte un fel de apel religios pe ici și colo în poeziile sale de maturitate, “în măsura în care pare a fi un anume sens în a fi prezent, în a folosi realitatea, în a o experimenta, în a face ceva cu aceasta”. Tranströmer este și un psiholog respectat în Suedia și poate tocmai de aceea poezia sa explorează cu mai multă delicatețe legăturile dintre eul intim și universul exterior – o încercare de înțelegere poetică a naturii, care să ducă în adâncul identității umane, într-o dimensiune spirituală care este de multe ori un teritoriu metafizic. “Existența umană nu se termină acolo unde se termină degetele”, spun criticii suedezi, care văd în poezia lui Tranströmer o “rugăciune seculară”. Poetul suedez a vizitat România în 2003, când, la Librăria Cărturești, i se lansa volumul de poeme “Pagini din cartea nopţii”. În 2005 a apărut în limba română un al doilea volum semnat de poetul suedez, “Taina cea mare”.

Cum a ratat o pisică predicțiile

Sarabada pariurilor pentru Nobel s-a încheiat astăzi cu încă un eșec răsunător. Lucrurile se încurcaseră mult în ultimele zile, după ce chibiții au căzut de acord că e improbabil ca Academia să recompenseze “primăvara arabă”, atâta vreme cât pare dornică să demonstreze că nu are o agendă politică și atâta vreme cât eroii din Orientul Mijlociu ar putea fi “în cărți” la Nobelul pentru Pace. În plus, în categoria eligibililor nu intrau doar autorii de ficțiune – să ne amintim că Winston Churchill a câștigat premiul în 1953 (cu un an înaintea lui Hemingway!), pentru “descrieri istorice și biografice, dar și pentru discursul genial în apărarea valorilor umanității”. Cu câteva ore înaintea anunțării Nobelului, Bob Dylan ajunsese pe primele locuri pe lista favoriților la casele de pariuri, desigur, într-un mod la fel de greu de anticipat ca și deciziile Academiei Suedeze. Unul dintre ziarele suedeze de referință, Dagens Nyheter, chiar a lăsat o pisică să prezică favoritul, îmbiind-o cu castronele cu mâncare pe care au fost scrise numele autorilor considerați eligibili, de la Djebar, Murray, Munro și Tranströmer, până la Claudio Magris. Pisica a preferat Alice Munro, iar alegerea ei a fost la fel de rezonabilă și la fel de aproape de adevăr ca întreaga dezbatere cu privire la favoriții ediției. Cei care au încercat să identifice un model în deciziile Academiei s-au împărțit în două tabere: adepții agendei poltice și cei care cred că surpriza este marele loc comun în alegerile din ultimii ani. Cea de-a doua regulă reducea șansele unor scriitori ca Philip Roth, Joyce Carol Oates sau Cormac McCarthy, care aveau prea mare popularitate internațională, dar lăsa drum deschis unor autori precum americanul Thomas Pynchon, autoarea canadiană de povestiri scurte Alice Munro, indianul Vijaydan Detha sau australianul Les Murray.

Un alt poet care merita Nobelul: Adonis

Poetul sirian Adonis a fost, până în ultimul moment, marele favorit. Singurul posibil contra-candidat, în cazul în care Academia ar fi recompensat primăvara arabă, ar fi fost scriitorul egiptean Naguib Mahfouz, dar acesta a câștigase deja un Nobel, în 1988. Adonis, pe numele său real Ali Ahmed Said, are 80 de ani şi este acum cetăţean francez. Motive politice l-au obligat în 1960 să se mute din Liban în Siria, iar din 1980 locuiește la Paris, de unde a fost, însă, mult mai vizibil în criticile aduse guvernului de la Damasc, devenind, astfel, unul dintre promotorii activi ai democratizării statelor din Orientul Mijlociu. Deși numele lui Adonis este vehiculat în fiecare an în discuțiile referitoare la Nobel, New York Times se îndoia că americanul de rând ar fi auzit vreodată de el. Lucrurile stau complet diferit în lumea arabă, însă. Acolo este renumit, dacă nu cumva chiar cel mai iubit dintre scriitori. Critic deopotrivă față de est și față de vest, Adonis este revoluționarul care a încercat să elibereze versurile arabe de formele și subiectele lor tradiționale. Unele dintre poemele lui sunt lungi și dificil de citit, uneori impenetrabile, altele dezvăluie un chef de joacă gen Paul Muldoon sau o exuberanță Jorie Graham. Poeziile lui pot fi citate la fel de ușor ca versurile lui Jim Morrison, păstrând mistica Sufi, scrie New York Times. În volumul “Prophesy, O Blind One”, lansat în 2003, apar versuri lungi despre călătorii, care ar fi putut fi scrise de Whitman – desigur, dacă Whitman și-ar fi petrecut timp prin aeroporturi. “Critica din Siria spune că am compromis poezia”, declara Adonis în cursul unei vizite la Universitatea din Michigan. Mic și vioi, cu un nimb de poet printre firele de păr cărunte, Adonis este binevoitor cu fotografii sau cu admiratoarele în căutare de suveniruri de la un tip eligibil la Nobel. În conversațiile de până acum, însă, a refuzat să comenteze faptul că numele lui este adus în discuțiile referitoare la marea distincție. “Nu m-am gândit niciodată la asta”, spune el – o indiferență care ar putea rezulta din modestie, dar și din faptul că are o concepție despre poezie care transcede nu numai politica premiilor literare, dar orice tip de politică în general. “Poezia nu este pentru el doar o formă de artă, ci și un mod de gândire, ceva apropiat, mai degrabă, unei revelații mistice”, scrie New York Times, comentând faptul că scriitorul a declara că poezia nu este făcută pentru a se potrivi unei ideologii sau unei religii, ci pentru a aduce o cunoaștere surprinzătoare și explozivă. Deplânge ceea ce a numit “retardarea” poeziei contemporane de limbă arabă, care, în opinia lui, a devenit un instrument retoric pentru a celebra și explica status quo-ul religios și politic. În schema islamică, a spus el, nu este prea mult loc de poezie, pentru că islamul consideră Coranul o carte completă, căreia nu mai ai ce să-i adaugi. Unii critici au spus că poezia lui Adonis este, într-un anumit fel, poezia exilului. “Fiecare poet în exil are propriul limbaj. Ceilalți sunt parte din mine”, explica Adonis. Mai de curând, a devenit interesat de soarta femeilor din statele arabe. “Cultura arabă este paralizată în acest moment. Pentru că femeile sunt lipsite de libertate și private de individualism. O cultură nu poate avansa doar prin contribuția bărbaților, fără să fie implicate femeile”, spunea Adonis.

Despre ultimii cinci câştigători ai premiului Nobel puteţi citi aici.



Citiţi şi

Make You Feel My Love

Un Nobel pentru cordialitate

Reacții la Nobelul lui Dylan

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,806 views

Your tuppence

  1. Haruki Murakami, favorit din nou la bursa pariurilor pentru Nobel | Catchy / 5 September 2013 23:13

    […] întrucât Ladbrokes a mai greșit și în 2011, când câștigătorul a fost un poetul suedez Tomas Tranströmer cu o cotă de […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. The Mad Woman – ce-am vrut şi ce-am ajuns | Catchy / 31 October 2011 18:17

    […] facă cu ea. Unele dețin afaceri care mențin economia mondială pe picioare, altele iau premii Nobel, câteva sunt creierul din spatele celor mai puternici bărbați din lume, iar cele mai multe […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro