Regret că n-am bătut-o pe amanta bărbatului meu

Miriam Eugenia Soare

19 February 2016

miriam soareSunt foarte supărată. Plâng cu lacrimi ce mi se rostogolesc pe obrajii palizi și slăbuți. Am fost un copil lingav, dar iute ca un titirez. Bunicul fetiței vecinilor mă poreclise „Scânteia”. Dar acum sunt supărată și neiubită, așa că iau un batic micuț de-al meu din sertarul cu hăinuțe și-mi adun în el tot ce încape. Adică o șosetă, o batistă, o brățară din plastic, mă rog, cam toată avuția unei fetițe de doar patru ani și jumătate. Rănită profund și cu bocceluța în mână, trec plângând prin curte, pe lângă mama care spăla rufe la albie. Eram săraci. Stăteam în București, într-o casă la curte, pe lângă Gara de Nord. Fără baie în casă și cu sobe cu lemne, ca mai toți vecinii noștri. Mă duc la portă și dau să ies. Nu era nimic neobișnuit să mă joc pe stradă, în fața casei. Trăiam într-o comunitate mică, în care toată lumea cunoștea pe toată lumea, iar în afară de mașina cu butelii, sectoristul și poștașul, nu trecea nimeni străin pe stradă. Însă mamei i se pare ciudat că sunt îmbrăcată cu rochița de duminică și cu bocceluța în mână și, cu capul aplecat în albie, mă întreabă într-o doară: – Încotro? Eu, smiorcăindu-mă și izmenindu-mă cum știu mai bine, îi spun privind-o drept în ochi, ca să știe ea cât sunt eu de hotărâtă, că nu mai vreau să fie ea mama mea. Pentru că e rea și nu mă iubește și am să plec la „mama mea Aurica”. Nu știu ce o fi fost în sufletul și mintea mamei mele la auzul acestor vorbe, dar m-a luat cu frumosul și am discutat „ca fetele”. Ne-am așezat pe treptele de piatră de la intrarea casei și a început marea descoasere.

Mama mea fusese internată la maternitate în urmă cu trei săptămâni, de unde știam că ne va aduce un frățior sau o surioară. Dar venise cu mâna goală. Eram prea mică să știu sau să înțeleg. Peste ani am aflat că surioara mea mai mică se născuse moartă. Eram prea mică să înțeleg ce grozăvie trăise mama mea. Pe mine, ca pe orice copil de patru ani și jumătate, mă interesa ce “grozăvie” trăiam eu, pentru că mama nu mă lăsase să fac sau să nu fac ceva ce voiam. Clar era crucial, dacă nici măcar nu-mi amintesc motivul supărării. Și uite așa, îi povestesc eu mamei cum, în zilele cât a fost ea plecată la maternitate, eu am stat acasă la Aurica. Ce minune de cățel are Aurica și cum a spus ea că mi-l dă mie. Ce de frișcă mi-a dat Aurica și ce de ciocolată! Cum acolo nimeni, dar nimeni nu mă ceartă vreodată.

Au trebuit să mai treacă cincisprezece ani ca să aflu continuarea vorbitului nostru „ca fetele” și nu, nu eram în serialul „Tânăr și neliniștit”.

Stau cu mama și cu tata la cafea, pe canapeaua lor din sufragerie și eu mă plâng de soțul meu. Ce mă supărase? Dar cine mai știe? Însă, legat de nemulțumirea mea, mama îmi povestește cum s-a dus ea atunci, la tata la serviciu, unde Aurica era lucrătoarea lui, la atelierul de croitorie. Îi mai ajunsese ei pe la urechi, că tata se cam „hlizește” cu ea. Ba, mai mult, o croitoreasă mai în vârstă îi spusese mamei că tata i-ar fi cumpărat chiar un lănțișor de aur Auricăi, în semn de „prețuire”. Dar mama n-a prea dat crezare și, oricum, avea acasă trei copii și un al patrulea pe drum. Nu avea vreme de tâmpenii și nici bărbat de lăsat, iar „Aurici din astea, vin și pleacă. E plină lumea de vagaboande. Tată la copii mai greu găsești”.

Nu lanțul de aur și nu gura lumii au pus-o pe mama în mișcare, ci atașamentul meu față de „mama Aurica”. Faptul că o numisem „mama Aurica” și faptul că tatal meu omisese sa-i spună mamei că eu am stat la Aurica acasă. Se duce frumos la tata la atelierul de croitorie, unde tatăl meu era maistru croitor și șeful unității. Trece pe lângă tata, ca o boare, intră în atelier și se duce direct la Aurica. Fără altă vorbă și fără vreun salut, îi bagă mâna în părul lung și blond și îi dă o mamă zdravănă de bătaie. Îi rupe lanțul de la gât și-l calcă în picioare și-i spune să plece și niciodată, dar niciodată, să nu se mai întoarcă în acel atelier. Aurica poate ar fi ripostat. Dar era pe teren minat, iar toate celelalte lucrătoare îi spuneau mamei, – Dă-i, doamna Caterina! Dă-i, f*tu-i mama ei de curvă! Că-ți strica familia și-ți lasă copilașii fără tată! Și i-a dat. „Mama Aurica” a fugit ca din pușcă, abia nimerind ușa. Operațiunea încheiată, se duce la camera de croit a tatălui meu. I-al de unde nu-i. Plecase înaintea Auricăi. Fugise de furia mamei. Și-a lăsat mult iubita amantă să încaseze „factura”.

fetiță

Lași mai sunt și bărbații, uneori, am spus eu, auzind povestirea depănată de mama. Mama mă contrazice. Eu o privesc pe sub gene și-mi spun mirată, că și după atâția ani, îi ia apărarea tatei. Dar, trebuie să recunosc, i-am dat dreptate mamei când mi-a spus că tata a fugit de frica ei, dar și dintr-un soi de respect. Ce ar fi putut face? Nu i-a luat apararea amantei, pentru că nu voia să-și piardă, totuși, nevasta. Nu i-a dat nici nevestei dreptate atunci, pe loc, pentru că nu putea fi chiar atât de nemernic cu amanta. Așa că, a plecat. Ghinionul lui însă era că nu prea avea unde se duce și trebuia să se întoarcă la unitatea unde era șef și pe care o închidea și deschidea în fiecare dimineață și seară. Neavând de ales, tata se întoarce șovăind la unitate, unde ușa este deschisă larg de perete și mama, cu un calm desăvârșit, îl așteaptă pe canapeaua destinată clienților. Sunt doar ei doi.

– Ionele, hai, stinge luminile și hai să mergem acasă. I-am lăsat pe ăia mici la vecina și trebuie hrăniți, spălați și culcați. Ionel se execută, dar are inima cât un purice. Tace. Se așteaptă la tot ce e mai rău. La scandal. Chiar la lucruri mai rele. O știe pe Caterina că e aprigă. A băgat-o grav pe mânecă. Se gândește că, odată ajunși acasă, îi va pune valiza la ușă. Închide tot și ies în stradă. Mama îl ia de braț și îi propune să meargă pe jos până acasă. Nu e departe, dar nici foarte aproape. Merg în tăcere. Ajunși acasă, zici că nimic nu s-a întâmplat. Mama ne hrănește, ne spală și ne bagă la culcare. Tata se învârte prin casă și nu prea știe unde să se culce și ce să facă. Mama, în cel mai natural mod, îl cheamă la culcare în dormitorul lor. Și acum, după ani de zile, tata îmi spune:

„N-am închis un ochi toată noaptea, de frica ei. Prea era calmă. Calmul ăsta mă făcea să-mi imaginez că se dă maică-ta jos din pat, se duce în magazia din curte, ia toporul de spart lemne și-mi crapă capul.” Eu îl privesc amuzată și-i spun că eu aș fi făcut asta cu siguranță, dacă eram nevasta lui. Că-l aruncam în stradă. El dă din cap, în semn că n-am înțeles mai nimic. Intrigată, o întreb pe mama:

– Măi, mamă, cum ai putut să nu-l crăpi ca pe surcică? Cum ai putut să-l mai iei acasă? Cum ai putut să mai ai încredere în el? Cum ai putut…

Și mama dă din cap, în sensul că n-am înțeles nimic, pentru că am doar douăzeci de ani.

Aveau dreptate. Astăzi înțeleg. Înțeleg că pe generația părinților mei îi leagă alte valori și alte scopuri. Că au avut alte principii de conviețuire. Că au fost poate mai asumați și mai responsabili decât suntem noi astăzi. Că existau promisiuni care trebuiau respectate și ținute de amândoi față de copiii lor. Că eu și frații mei suntem astăzi ceea ce sau cum sau unde suntem și datorită lor, că nu au abandonat corabia, indiferent de furtună. Că dacă mama mea ar fi fost pe Titanic, ar fi fost mai tare decât Bruce Willis. Sigur îi salva pe toți și le strica ălora tot filmul. După ani, când părinții mei nu mai erau, m-am surprins pe mine că, fiind relativ în situația mamei mele, am reacționat oarecum similar. Nu, nu am bătut amanta. Dar chiar dacă o să strâmbați din nas, am să fiu sinceră ca întotdeauna și vă voi spune că regret profund. Trebuia să o calc în picioare. De ce? De ce nu? Poate că așa scuteam în viitor, de suferință, o altă nevastă. Mai e vreuna care are același regret?

Pe Miriam o găsiţi întreagă aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cine e domnișoara, că pare interesantă?

Goi și gol într-o mansardă

Nu se poate să fi fost ea. Decât dacă…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
38,861 views

Your tuppence

  1. Stâlpul familiei este amanta – Talk Tabu | Catchy / 13 March 2017 11:23

    […] și mi-e milă. Este comentariul lăsat de o femeie la articolul meu Regret că n-am băut-o pe amanta bărbatului meu. De ce mi-e milă? Pentru că se minte pe ea. De ce cred asta? Pentru că sunt femeie, pentru că […]

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Anamaria / 31 May 2016 15:13

    Mda…intrebarea este ce ma sfatuiti sa fac?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Anamaria / 31 May 2016 15:12

    Hmm…pentru ca nu am unde sa scriu si vad ca astea sunt postari mai recente o sa ma adresez aici cu o intrebare: tata o inseala pe mama de ani buni, iar ea l a iertat mai mereu, ba s a facut ca nu vede ( pentru mine si sora mea, sa nu ne suparam), ba i a zis tata ca a terminat si ea l a crezut…in fine. Dat se pare ca nu, el o iubeste pe acea individa. Eu cu sora mea am aflat unde sta, dar nu am fost la ea acasa…inca….desi ma bate gandul. Am discutat si cu sotul meu, el mi a zis sa nu ma bag si da are dreptate dar sincer m am cam saturat…..de atmosfera din casa. Bine ca nu locuiesc acolo si suntem plecati din tara, dar va trebui sa ii vizitam si nici nu stiu cum o sa ma port cum o sa reactionez..sora mea a zis ca vrea sa aibe o discutie cu ea calma. Daca nu intelege, va vedea ce o sa faca. Nu stiu ce sa fac. Vreau sa vb cu tata cand ajung, pt ca niciodata nu am avut o discutie cu el pe tema asta, de rusine. Da. Imi era rusine de ce a facut el! Mana in nici un caz nu vreau sa afle de acea femeie pt ca nu stiu de ce va fi in stare. Acum astept sa imi spuna sora mea ce a discutat cu individa.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Andreea^ / 25 April 2016 14:02

    Miriam, citind articolul tau, m-am convins ca am facut dreptate mamei. Multumesc!
    Am format echipa cu mama si sora mea si i-am aplicat amantei lui tata o bataia zdravana, nu cred ca o sa-si mai doreasca in vecii vecilor sa mai auda de barbati insurati. Nu incurajez violenta si cateodata am mustrari de constiinta pt ca mie personal nu mi-a gresit nici tata si nici amanta, dar umilinta prin care a trecut mama merita spalata. Asa ca, barbatii care au fete acasa, sa se fereasca de amante:)

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 6
    Reply
    • Ioana / 16 May 2017 13:19

      Da? Si ce ati rezolvat? Tatal tau s-a reindragostit de maica ta? O adora acuma? Cu siguranta o cauta in continuare pe femeia pe care o iubeste si voi ati batut-o, iar daca nu, probabil isi cauta o amanta noua. Ce e asa greu de acceptat ca poate tatal vostru chiar nu o mai vrea, nu o mai place pe mama voastra ? Pt ce mai sta maica ta in relatia aia daca voi oricum sunteti mari la casele voastre? In loc sa isi faca o viata noua, sta ca un paduche fara pic de demnitate agatata de un barbat care nu da doi bani pe ea. Bafta in continuare la a sta pe urmele tatalui vostru si sa bateti toate femeile cu care va mai avea el treaba de acum incolo.

      Thumb up 5 Thumb down 1
      Reply
  5. Bianca / 24 February 2016 21:00

    Who the fuck is Valentina?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. Kornetino / 23 February 2016 17:44

    Valentina. …..sunt chiar curios care e motivul frustrarii tale,dar multumesc lui Dumnezeu ca nu ti.a dat darul procreerii! Chiar si oamenii sunt condusi de instincte primare, dar de la “a zice” pana la “a face”e cale lunga, e nevoie doar de putina inteligenta sa citestesc printre randuri ceea ce ai tastat tu mai sus si sa inteleg ca aceasta oroare numita “cancer” prefera doar persoanele rele ca tine……totusi, sper sa nu ai parte de aceasta oroare numita “cancer”si intr.o buna zi sa faci pace si cu tine insuti! Rautatea ta declarata e cea mai perfida dintre rautati, inca ai timp sa te salvezi!

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  7. Ramona / 23 February 2016 10:12

    Valentina dragă, te consideri credincioasă, tu cea care nu înțelegi cutare și cutare lucru la alți credincioși ? Dacă da, măcar respectă ceea ce îndemni la alții ! Un alt exercițiu simplu ar fi să începi prin a-l trata pe Dumnezeu sau credința în el cu un minim de respect, scriindu-i numele complet și cu literă de tipar. Ori ai lipsit la orele de religie ori e doar fațadă învățătura asta religioasă pe care o transmiți pe un site public. Ceva îmi scapă, dar este prea derizoriu să-mi bat capul.
    Părerea mea este că îndemnul la violență este omniprezent în media, dar Slavă Domnului, unii mai avem liberul arbitru și putem să alegem între ce este bine și rău pentru noi înșine. Ceilalți se ocupă singuri de ei și fie priimesc recompense, fie pedepse, fie și una și alta. cred că așa funcționează.
    Numai bine !

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
    • Ramona / 23 February 2016 17:34

      Legea compensării și a atracției in Univers, pe de o parte, și credința în Dumnezeu, pe de alta, nu se exclud, ci se completează reciproc. Dar tu n-ai de unde știi că nu crezi.
      Nimeni nu are dreptul să judece reacțiile, gândurile și acțiunile altor oameni, credincioși sau atei, care simt și gândesc diferit față de alții. Și cu atât mai mult să-i prescrie ăluia pe care-l judecă un pui de boală sau că o să i se întâmple nu știu ce, că, ete, legea compensării lucrează. Lucrează, o știu pe propria piele. Noroc că nu mi-am deschis sufletul și nu mi-am povestit amintirile pe cât a făcut-o Miriam, nici nu vreau să mă gândesc ce mai născocea răutatea din mintea ta creață. Dacă se întâmplă, se întâmplă și pace ! Știi cum faci tu ? Un om este, ipotetic, în genunchi și îi mai dai și tu un brânci (conform legii compensării și a atracției, desigur – cred că așa au făcut și alții cu tine !) ca să se aștearnă pe jos lat. Chiar daca funcționează, vezi că și răutatea gratuită se întoarce împotriva emițătorului.

      Thumb up 1 Thumb down 2
      Reply
  8. Dani / 22 February 2016 17:31

    Femeie, la cat pari de compulsilva, mi-e greu sa cred ca te califici a fi tocmai tu cea care sa solicite interzicerea publicarii articolelor semnate de Miriam.
    Presupunand ca esti aceeasi duioasa Valentina, si sperand ca din povestea dezlanata pe care ai scris-o, am inteles cat de cat mesajul, cu toate aprecierile ipocrite la adresa prietenei perfecte a tipului, afla ca ti-ai fi meritat pe deplin oarece suturi in cur. Uite-asa, pentru ca meriti! Daca nu te-ai prins, ia o gura de apa, si mai citeste o data articolul. Respirand regulat, sa oxigenezi si creierul.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
    • Dani / 23 February 2016 14:17

      Valentina, dupa ce ti-am citit ultimul comentariu, singurul regret e ca nu ti-ai prins degetele in tastatura, inainte sa dai send.

      Thumb up 4 Thumb down 1
      Reply
      • Dani / 23 February 2016 19:55

        Valentina, cand ti-am recomandat sa recitesti articolul, am facut-o cu speranta ca ai cativa neuroni cumsecade in tartacuta, insa m-am inselat. Se pare ca obiectul cu pricina ti-e util cat sa nu-ti ploua-n gat.
        In alta ordine de idei, Miriam n-a semnat un articol care indeamna la violenta. Asta e fix interpretarea ta. Ca orice prost care se respecta, ai simtit cumva, ca articolul te vizeaza. Cum, de ce, doar haosul din mintea ta stie. Pentru ca nu te viza pe tine, nici ca persoana, nici ca tipologie.S-a povestit o intamplare, s-a scris despre un mod de a rezolva o situatie, intr-o anumita circumstanta…Cam atat. Puteai sa fii de acord, sau sa nu fi de acord cu acel punct de vedere. Dar civilizat, nu frizand patologicul. O sa te socheze poate, dar Miriam nu-ti datoreaza explicatii pt ce scrie. Nici tie in special, si nimanui in general.
        Cat despre opiniile tale vis-a vis de starea de sanatate a unui om, sunt infecte. Si daca pt atitudinea ta zglobie de amanta, ti-as fi aplicat (virtual) cateva suturi in cur, pt teoriile astea,expuse public, meriti un set complet de palme peste bot. Pentru recalibrare, ca tot le ai tu p-astea cu armonia universului.

        Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
        Reply
      • Dani / 24 February 2016 7:28

        Daca asta e tot ce-ai inteles, tot ce ti-am transmis devin axiome. Iti doresc o viata frumoasa si echilibrata, si multa sanatate!

        Thumb up 1 Thumb down 0
        Reply
  9. Gabi R / 20 February 2016 0:43

    Miriam,
    Nu esti, sau nu mai esti, Soare.
    Dar daca Dumnezeu a ingaduit asa ceva …
    Faca-Se voia Sa!

    Thumb up 1 Thumb down 3
    Reply
  10. Daria / 19 February 2016 23:03

    Dar cand nu o cunosti pe amanta, pe cine mai bati?

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  11. Livia / 19 February 2016 22:52

    Si eu am marele regret ca nu am jucat-o in picioare pe amanta sotului meu. Cred ca are noroc ca locuieste in alt oras! Dar si cand o sa o vad…

    Thumb up 4 Thumb down 3
    Reply
  12. Miriam / 19 February 2016 22:04

    Esti in eroare. Florin Ochescu, nu era casatorit legal. In consecinta, nu avea nevasta.

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  13. Dani / 19 February 2016 17:55

    Miriam (acum esti pt mine sora Angelinei Jolie, cu care , deasemenea, sunt la per tu), ai devenit micul meu pacat vinovat. Te citesc ca sa-mi ridic self -esteem-ul, sa pot sa iubesc oamenii, sa pot sa intreprind chestii…Pe scurt: ti iubesc,dar nu in genul acela. Ci pur si simplu!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro