Vă rog, treziți-vă!

Catchy

27 July 2016

Văd tot mai des postări în care adulții se mândresc cu rezultatele deosebite ale unor copii la fel de fel de concursuri internaționale. La o primă vedere ești tentat să spui “copiii ăştia sunt apreciați și iubiți”. Eu nu văd lucrurile chiar așa. Dincolo de tabloul acesta feeric, eu văd niște adulți cu vise frânte care își proiectează neputința asupra odraslelor, şi niște copii care își iubesc părinții atât de mult încât ar face orice sa îi vadă fericiți. Asta incluzând sacrificarea orelor de joacă sau de interacțiune cu alți copii. Copiii care câștigă medalii la concursuri internaționale se joacă făcând exerciții la mate, la 8, 9, 10 ani, vârstă la care eu mă jucam toată ziua pe-afară cu amicii de la bloc. Asta nu m-a făcut mai proastă la învățătură (am terminat ASE – Finanțe Bănci, fără pile și spăgi, legănându-mi copilul în timp ce învățam), ba chiar mi-a dat ceva în plus – capacitatea de a relaţiona sănătos.

Este minunat că sunt instruiți şi excelează într-un domeniu, însă asta e doar antrenarea capacității de memorare. Ne concentrăm pe competitivitate. Fiecare își dorește ca propriul copil să fie cel mai bun. Cel mai bun e doar un loc. UNUL. Lupta aia pentru locul unul, crema cremelor, asul din cărți, se lasă cu sacrificiul relațiilor interumane.

dara scully

©Dara Scully

Unii vor spune că exagerez. Da?! Când ați privit ultima oară în jur, să analizați tabloul general al societății prezente? Câți prieteni buni aveți în prezent? Nu mă refer la cei care vă umplu listele de Facebook și care dau like la postări, nici la ăia care vă sună mereu să se plângă. Ăştia sunt o specie aparte, care au bani pentru orice, dar nu pentru psiholog. Când spun prieteni, mă refer la oamenii ăia care vă știu toate buzunarele, chiar şi pe alea rupte, care au plâns împreună cu voi, au râs cu lacrimi împreună cu voi, care au avut curajul să vă împărtășească visele, cărora le-ați împărtășit voi visele şi nu v-au pus tălpi sau v-au tăiat aripile. Câţi dintr-ăştia aveți în viața voastră?

Toate diplomele din lume și toate joburile de top din lume nu pot înlocui oamenii care îți hrănesc sufletul.

Ce fel de viață doriți copiilor voștri, când îi antrenați să fie buni executanți, dar inapți să lege și să dezvolte relații interumane sănătoase? Alegeți varianta comodă vouă? Cine v-a păcălit spunându-vă că educarea şi creşterea unui om nou e de fapt despre voi? Sunteți atât de buni încât v-ați hotărât că un om nou nu ar trebui să aibă propriul drum și propria personalitate, ci mai degrabă să fie niște replici eșuate ale voastre?

copilă

Ei au venit să ne învețe pe noi toți cum să iubim și să ne lăsăm iubiți. Ar face orice să fie iubiți, să îşi vadă părinţii mulţumiţi. Vă rog, treziți-vă! Nu le ucideţi inocenţa. Nu repetaţi greșelile părinților voștri. Și eu fac parte din generația celor pe care părinții îi mânau de la spate pe repede înainte și îmi tremura sufletul pentru fiecare notă sub 8, pentru că atunci nu venea Protecția Copilului dacă mi-o luam pentru o notă mică. Cu toate astea, eu am avut o copilărie, am explorat, mi-am cunoscut mediul, am interacționat cu oamenii de mică. Cărțile sunt minunate, dar ele sunt pline de… experiențele altora, care nu se compară cu propria experiență.

Nu vă sechestrați copiii la masa de lucru. Educați-i să fie oameni întâi!

Guest post by Mădălina Adriana Apostu

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)   Trimite-ne textul pe office@catchy.ro 

Citiţi şi

Amăgire

Iubirea e atunci când…

16 ianuarie, cea mai deprimantă zi din 2017. Pe bune?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
79,722 views

Your tuppence

  1. mara / 22 December 2016 21:12

    Articolul este scris de o persoana care are mari frustrari inca din copilarie, frustrari nascute din neputinta de a-si face parintii fericiti cu rezultate deosebite la invatatura, parinti care ar fi vrut si ei sa se mandreasca cu rezultatele odraslelor lor, in timp ce acestea, odraslele, hoinareau prin cartier. Nu e nimic rau in faptul ca nu esti olimpic, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci batjocura din rezultatele celor care sunt olimpici doar pentru a-i aduce in mediocritate. Nu, olimpicii nu sunt mediocri, iar cei care-i denigreaza nu-si dau seama de ridicolul in care se afla!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Sabrina / 26 November 2016 22:57

    Pe unii romani au inceput sa-i deranjeze pana si performantele etalate ale unor copii superdotati. Ei nu inteleg ca acesti copii aleg de buna voie si nesiliti de nimeni sa participle la competitii si nu vad in asta un sacrificiu ci o provocare. Ce minte ingusta, plina de ranchiuna si egoism sa critici pana si optiunea oamenilor de a posta ce le face placere pe propria pagina de facebook. Asa cum unii posteaza poze cu caini si pisici, asa altii posteaza poze cu copiii olimpici ai Romaniei si promoveaza prin asta valorile. Fiecare cu preocuparea lui. Autorul acestui articol ar trebui sa fie ingrijorat mai degraba de faptul ca acestor copii nu li se ofera suficiente conditii in Romania sa-si manifeste si sa-si puna in valoare talentul extraordinar pe care-l au si sunt nevoiti sa plece in afara! Si ajung sa fie marginalizati si neintelesi in propria tara de niste semidocti cu pretentii intelectuale si de falsa ingrijorare. Si nu ma refer aici la copiii care participa la competitii fortati de parinti ca sa faca act de prezenta, ci la cei care ajung sa le castige. Olimpiadele internationale nu se castiga de copiii fortati de parinti, ci de cei superdotati, care intradevar au talent si pasiune pentru ceea ce fac si pentru care efortul depus nu e o corvoada ci o stimulare de a gasii solutii. Acesti copii merita toata stima si admiratia noastra! Felicitari profesorilor si parintilor care-i sustin si ii indruma.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 26 Thumb down 6
    Reply
    • Ilie Neacșu / 13 December 2016 5:55

      La acele nivele nu pătrundeți cu texte ca cele de mai sus… Habar nu aveți ce e în mintea unei elite naționale sau internaționale… Serotonina din acele creiere nu se produce din stimuli de-ai omului „normal”… Acei oameni rezolvă probleme extrem de dificile, uneori și în vis, acolo unde conștientul clachează… Fericirea nu este plăcere, ci victorie (Zig Ziglar)… Iar acei copii aleg deja lupte grele, în jungle grele… Victoria în acele „sfere” aduce un grad de satisfacție, care nu se poate măsura de omul de rând… Un creier bine antrenat și bine folosit trece foarte multe activități în subconștient de-a lungul timpului… Aceste elite sunt atât de antrenate, încât nu „obosesc” la orele 12:00 ca tot omul „modern”… Nu trebe să-i căinați, nici pe ei, nici pe cei dragi lor… Este pur și simplu alt nivel fizic, mental și spiritual… Da, așa e… Cel care lucrează cu foarte multe abstracțiuni este mai aproape de Dumnezeu, de nici lui nu-i vine să creadă… Iar atunci când vedeți subconștiențe bine garnisite în acțiune, vă minunați cu câtă „naturalețe” un geniu îți rezolvă o problemă gravă de tot…

      Thumb up 3 Thumb down 2
      Reply
    • Ovidiu T. / 13 December 2016 8:41

      Parerea mea este ca nu-i foarte grav daca parintii sunt mandri de rezultatele copiilor, chiar dca uneori exagereaza cu laudele. Pe de alta parte, articolul contine prea mult adevar. Rezultatele bune se obtin cu munca serioasa si deseori cu sacrificii. Din nefericire, copilaria este tocmai perioada cand se acumuleaza usor si cunostintele dar si deprinderile. Cred ca trebuie gasit un echilibru intre ele si nu mers spre extreme. Orice copil poate obtine rezultate exceptionale cu mai mult sau mai putin efort. Performante se pot obtine la orice varsta, copilaria are varsta ei. Apreciez cuvintele din final si le citez: “Educați-i să fie oameni întâi!”. Sunt destule genii care nu stiu sa numere restul primit de la un vanzator, sau la rezultatul asta ajung. Chiar si asa, ii apreciez pentru performante si nu sunt ingrijorat de soarta lor. In mod normal, felicit profesorii si parintii care-i sustin si indruma.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro