Atât de multe povești s-au născut în epoca de aur a Rivierei Franceze, iar una dintre ele s-a petrecut la actualul Hôtel Belles Rives de cinci stele din Juan les Pines.
Povestea începe cu legendarul cuplu F. Scott Fitzgerald și soția sa, Zelda, care au părăsit America și prohibiția și au venit în Franța cu dolari, cu muzica de jazz și cu un chef nebun de viață. Paris, hotelul Ritz și Montparnasse, cluburile de jazz. Apoi, Coasta de Azur, unde au ajuns cu cele 17 valize, însoțiți de copil, bonă și câțiva alți americani cu aceleași preocupări. Era mai 1924. Acum 101 de ani…
Vor fi vrăjiți de vila Saint-Louis, situată într-un golf din Cap d’Antibes, una dintre vilele la nivel cu marea, cu valoare mică, pentru că țărmul era foarte nepopular la acea vreme. Lumea bună locuia pe înălțimi (soții Picasso, Glenn Gould, Rudolph Valentino). Dar les Fitz au inventat un nou stil de viață și cei de pe dealuri coboară la malul mării, adoptă zicala “plajă, gustare, siestă, plajă, cină, petrecere” și beau până nu mai pot. Atunci a fost lansată moda băilor în mare și a tenului bronzat. Viață de noapte, șampanie, extravaganță, Les Années Folles, plăceri, excese. Juan-les-Pins intra în legendă…
Perechea mitică a Americii interbelice, „doi oameni imposibil de unit, a căror legătură nu s-a desfăcut niciodată”.(Aveți povestea lor aici, neapărat s-o citiți pentru context. :))
Casa de-a lungul digului din Juan-les-Pins, unde familia Fitzgerald a rămas pe tot parcursul aventurii lor haotice, adesea nebunești, a devenit în 1929 Belles-Rives, un hotel fermecător cu 40 de camere cu recenzii de cinci stele.
Spiritul soților Fitzgerald este încă prezent – pe unul dintre pereții holului de la intrare este o placă de marmură cu mărturia lui Scott care se simte ca și cum s-ar adresa personal oaspeților.
„Revenit într-o frumoasă vilă de pe iubita mea Riviera (între Cannes și Nisa), sunt mai fericit decât am fost de ani de zile. Este unul dintre acele ciudate, prețioase și prea trecătoare momente în care totul în viața cuiva pare să meargă bine.”
În 1924, scria într-un articol: “Când ochii văd pentru prima dată Mediterana, știi imediat de ce aici a stat omul pentru prima dată în două picioare și și-a întins brațele spre soare.” Aici va scrie la romanul celebru Marele Gatsby, pe care l-a publicat anul următor. Și tot aici, după publicare, va începe să scrie ultimul său roman, Tender is The Night. (Pe care îl va termina abia în toamna lui 1933 și îl va considera o capodoperă.)
O mare parte din epoca de aur a Rivierei și-a făcut loc în „Tender is the Night”. Personajele principale, Nicole și Dick Diver, sunt inspirate chiar de Scott și Zelda, iar Seth și Dinah Piper au mult din trăsăturile cunoscuților lor americani, Sara și Gerald Murphy.
Zelda, Scott Fitzgerald și fiica lor, Scottie, la plimbare prin Juan-Les-Pins
Și ceva să rimeze, sugestia unei prietene:
Într-un editorial din The New York Times din 2015, se afirmă că Tender Is The Night are o putere neobișnuită de fi actual – descrierea fără cusur a Cap d’Antibes care se potrivește acum ca și atunci. Conchide chiar că Riviera ar putea conține indicii despre rădăcinile metaforelor găsite în toată opera lui Fitzgerald. Detaliind unde să mergi, unde să stai, pe cine să vezi și făcând comentarii cu privire la modul în care Riviera a modelat viitorul lui Fitzgerald și i-a asigurat poziția de unul dintre cei mai mari autori americani, autoarea articolului a călătorit la Antibes și a relatat șederea ei acolo. A găsit captivantă și extrem de fidelă descrierea făcută de Fitzgerald acestui loc care îți tăia răsuflarea în urmă cu aproape un secol…
În fiecare an din 2011, în luna iunie, la hotelul Belles Rives are loc decernarea premiului literar Fitzgerald, creat de Marianne Estène-Chauvin, președinta Academiei Francis Scott Fitzgerald și proprietara hotelului. Premiul este acordat unui autor care evocă eleganța, spiritul, gustul pentru stil și arta de a trăi a celui care a scris Marele Gatsby în propria proză publicată în franceză în acel an literar. Între câștigătorii acestui prestigios premiu se află Quentin Tarantino, Nick Hornby, Julia Pierport, Jay McEirney, Whit Stillman și Jeffrey Eugenides. În 2024, câștigătoarea a fost scriitoare americană Joyce Carol Oates. Informații despre ediția a 14-a, de anul acesta, aici.
Citiţi şi
„City-break” acasă: distracție, indiferent de circumstanțe!
“Beau șampanie doar în două ocazii – când sunt îndrăgostită și când nu sunt”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
