Iată câteva dintre cele mai bune vorbe spuse vreodată despre șampanie, dar și o declarație răuvoitoare… 🙂
Coco Chanel: “Beau șampanie doar în două ocazii – când sunt îndrăgostită și când nu sunt”. Mi se pare corect! 🙂
F. Scott Fitzgerald: “Prea mult din orice e rău, dar prea multă șampanie e tocmai bine”. Nota 10!
Olivia de Havilland: “Aș prefera să trăiesc pentru totdeauna în perfectă stare de sănătate, dar dacă vreodată va trebui să plec din viața asta, mi-ar plăcea să o fac așezată confortabil într-un șezlong, parfumată, într-o rochie de catifea și cercei cu perle, cu un pahar de șampanie lângă mine și fericită că am descoperit ultimul cuvânt la un rebus complicat”. Această splendidă doamnă încă trăiește, are 103 ani! La mulți ani și, când o fi, să vi se facă voia!
Bette Davis: “Vine o vreme în viața oricărei femei în care singurul lucru care ajută e un pahar cu șampanie”. Contraziceți-o voi, că eu nu pot.
Madame de Pompadour: “Șampania e singurul vin care lasă o femeie frumoasă după ce l-a băut”. Cu condiția să fie frumoasă dinainte de a începe să bea, ar zice un răutăcios.
Winston Churchill: “Un singur pahar de șampanie și te inundă entuziasmul. Nervii sunt stimulați, imaginația fierbe, inteligența devine mai agilă.” Mințile asemănătoare gândesc la fel. 🙂
Napoleon Bonaparte: “La victorie, meriți șampanie. La înfrângere, ai nevoie de ea.” Cam tot aia cu ce a spus Coco Chanel, fiecare cu iubirea lui…
Dorothy Parker, scritoare americană: “Trei să fie lucrurile care să nu mi se întâmple vreodată: invidia, suficiența și să n-am destulă șampanie.” O declarație de principii solide. Șampania e bonusul.
Și un citat din Cehov, care a vorbit-o de rău, dar îninte de-a pleca din această lume a poftit un pahar cu șampanie…
“Să n-ai încredere în șampanie… Scânteiează ca un diamant, este limpede ca un izvor de munte și dulce ca nectarul; e prețuită mai mult decât truda unui muncitor, decât cântecul poetului și decât mângâierile unei femei, dar… ferește-te cât poți de ea! Șampania este o cocotă strălucitoare, al cărei farmec face casă bună cu minciuna și nerușinarea Gomorei; șampania este un coșciug aurit plin cu oseminte de mort și cu alte scârnăvii. Omul bea șampanie numai în clipe de durere, de tristețe și de iluzie optică…” Câtă nedreptate să suporte această băutură, câtă?
Despre vinul care nu ajunge șampanie, ce să vă mai spun? Mai puțin festiv, dar atât de bun… Și aici voi cita din mine. 🙂
“Iubesc pâinea, brânza, vinul. Magice daruri. Pâinea frântă – jumătate, coajă rumenă, crocantă, plesnită la întâmplare de dogoarea focului de lemne, jumătate, miez moale, găurit ca şvaiţerul de aerul sechestrat în bule. Brânza tare, îndesată, cu miros înţepător şi gust puternic. Vinul aspru, roşu-sângeriu, turnat în pahar pântecos direct din venele lui Bachus, şi lăsat să respire doar până îl sorbi cu zgârcenie, să potolească pe îndelete o poftă veche ca setea pământului. O alăturare binecuvântată, cu tainice virtuţi, ca o liturghie laică, frugală şi regală, între pământ şi cer.”
În sănătatea tuturor, cu măsura cea bună – o sticlă de vin roșu! 🙂
Citiţi şi
Ești invitat la o petrecere și nu știi ce fel de vin ar trebui să duci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
