“Sunt mama unei fetițe extraordinare, Ilinca Maria, un copil care ne-a învățat ce înseamnă curajul adevărat. Povestea noastră este una despre speranță, luptă și iubire necondiționată, iar acum, când am prins puțin răgaz după ani de luptă continuă, am simțit că e momentul să o împărtășesc și cu alți oameni.
Ilinca s-a născut cu malformații cardiace grave, a trecut prin momente-limită, intervenții chirurgicale complexe și drumuri lungi către spitale din străinătate, în special în Italia.
Cu toate acestea, este astăzi un copil care râde în hohote, care vorbește, care se bucură de viață și care a învins multe dintre limitele impuse de diagnosticele inițiale. Pentru noi, Ilinca este un miracol.
Am început să scriu o carte despre această experiență – „O mamă, o luptă și un miracol” – pentru că simt că povestea noastră poate aduce alinare, curaj sau inspirație altor părinți care trec prin situații dificile. De aceea, aș fi recunoscătoare dacă ați putea publica povestea noastră pe platforma dumneavoastră, pentru a ajunge la cât mai mulți oameni.”
Dragă Ileana, ai scris unde trebuie. Te admirăm pentru curajul, puterea și credința ta. Să vă fie bine cât trăiți, vă dorim. Și să trăiți ani mulți cu toții, familie frumoasă!
Iată povestea:
“Mă numesc Ileana Ofrim și sunt mamă a două fetițe: Ariana, fetița mea cea mare, și Ilinca Maria, minunea care ne-a răsturnat viața cu totul – și apoi ne-a învățat ce înseamnă puterea, iubirea și miracolul.
Am aflat că Ilinca avea probleme încă din timpul sarcinii. La una dintre ecografii, medicul a observat o malformație gravă la inimă. Trunchi arterial comun, grad 4. Apoi a venit alt diagnostic dur: arc aortic întrerupt. Și când credeam că nu se poate mai rău, s-a confirmat și sindromul DiGeorge – o afecțiune genetică rară și complicată. Eram însărcinată, panicată și deja copleșită de gânduri.
Nașterea a fost prin cezariană. Ilinca a fost luată imediat – dar mi-a fost adusă după două ore și pusa la sân, iar miracolul atunci a început căci ea sa agățat de mine cu toată forța ei, deși nimeni nu ar fi crezut că o poate face! Am avut timp să o țin în brațe doar câteva ore, dar am știut că tot ce urmează va fi o luptă.
A fost nevoie de o operatie medicală de urgență. Singura ei șansă era o operație în Italia, dar nu putea zbura cu avion comercial. Avea nevoie de un zbor privat medical cu terapie intensivă, cu aparatură specială și echipaj medical. Costul? 30.000 de euro. O sumă imposibilă pentru noi, dar nu și pentru cei care ne-au sărit în ajutor. O asociație ne-a oferit această șansă și ne-a salvat fetița.
Țin minte fiecare secundă din acel zbor. Am urcat cu sufletul gol, strângând la piept o păpușă și actele medicale. Ilinca era întinsă, prinsă de aparate. Am privit prin geam și am știut că Ariana, sora ei mai mare, rămânea acasă, fără mami. A fost prima dată când am simțit că mi se rupe sufletul în două.
În Italia, Ilinca a fost operată prima dată pe inimă și recuperarea a fost una grea, am stat trei luni în spital. N-a fost deloc ușor. A avut reflux gastric sever – a dormit doi ani doar în fund, cu capul ridicat. Era foarte slabă, cu malnutriție grad 2, iar dezvoltarea ei era întârziată. Mergem cu ea la terapii de câte patru ori pe săptămână și ne întorceam des în Italia pentru controale.
Acum, la 3 ani, Ilinca a trecut prin încă două intervenții pe inimă. În total, trei operații mari până la o vârstă la care alți copii abia învață să vorbească. Și totuși, ea vorbește. Râde în hohote. E veselă. Se alintă și ne spune „mami” și „tati” cu atâta drag, de parcă n-ar fi suferit niciodată. Este o fetiță plină de lumină. Iar Ariana, surioara ei, o iubește nespus. Îi dă putere. O încurajează. O face să zâmbească atunci când nimic altceva nu funcționează.
Viața noastră nu este ușoară, dar este una plină de sens. Ilinca a fost numită, de unii medici, „incompatibilă cu viața”. Dar ea trăiește. A iubit viața încă de când abia o respira.
Dacă povestea noastră te-a atins, vreau să-ți las un singur mesaj:
Nu renunța. Indiferent cât de imposibil pare. Fiecare copil merită o șansă.
Noi am trăit cu inima în palme, dar azi o ținem în brațe. Se numește Ilinca Maria și este cel mai mare miracol al nostru.
Guest post by Ileana Ofrim
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
