Mamă de doi

4 June 2016

N-au fost deloc ușoare ultimele trei săptămâni… Sunt primele trei săptămâni din ultimii șapte ani când atenția mea, și inima mea, și dedicația mea toată nu mai sunt toate doar ale lui. Când mă împart în două și bucata lui nu e cea mai mare, nici măcar egală cu cealaltă nu e, pentru că cel mic e prea mic pentru că să poată fără mamă…

În ultimele 10 zile l-am văzut tot trist, gânditor, adesea supărat și furios pe mine, fără să poată încă să înțeleagă el, înăuntrul lui, de ce… Eu știam de ce, dar aștepam să vintă de la el, să găsească el drumul către durerea și dorul din el…

Până în seara asta, când mi-a spus deodată că îi este dor de mine. Ne-am ținut în brațe strâns și mult și i-am spus că și mie de el, foarte dor… Am stat așa un timp…

…apoi m-a întrebat cu lacrimi în ochi… “Mami, tu m-ai părăsit? Că stai mereu tot cu Mika“…

copii

Sursa foto: pagina de Facebook a autoarei

I-am spus că nu, niciodată nu l-am părăsit și nici nu o să-l părăsesc vreodată… Că tot timpul pe care nu îl petrec cu Mika i-l dau lui… Și că toți primii născuți simt ce simte el acum, atunci când vine în familie al doilea… Că îl iubesc, atât de mult…

A plâns puțin, ne-am îmbrățișat mult… Apoi a zis că știe de ce n-a simțit același lucru și când s-a născut surioara lui acum cinci luni. Pentru că Natalia nu e mama lui… Și lui îi trebuie mama.

Rit de trecere. Nu doar pentru el, ci și pentru mine. Sunt săptămâni grele, în care am simțit inima crăpând iar în bucăți de atâta iubire amestecată cu atâta durere, cu vină, cu teamă, cu bucurie și cu cererea nestăvilită de a putea mă deschide mai mult și mai mult, pentru a putea da mai mult și mai mult…

Mamă de doi. Sunt mamă de doi și nasc în același timp în care o parte din mine moare. Sărbătoresc și sunt în doliu în același timp. Sunt la început de încă o nouă călătorie, de viață și de moarte care își dau întâlnire și dansează în mine, împreună…

Citiți și „N-aș putea să-mi iubesc al doilea copil ca pe primul!”

Guest post by Laura Maria

Și tu poți scrie pe Catchy!  :) Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Ce carte alegi azi? Ghidul lecturilor care cresc odată cu copilul tău

Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții

Latura întunecată a bărbaților „de treabă”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. M / 15 June 2016 17:23

    Am plans de dorul lui in spital,dupa ce l-am nascut pe al doilea…iar el,scumpul de el, m-a imbratisat asa de tare!!!!apoi mi-a spus ca ii e dor de mine…Plang si acum dupa 3 luni de dorul lui…

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro