Vreau să iubesc!… nemăsurat… aproape orice, fără gânduri potrivnice vieții și fără dorința de acaparare cu orice preț, ducând durerea dragostei în câmpul acela de maci unde viața-și pierde sensul, iar timpul fiecărui sentiment devine abur ce-mi inundă ființa, pot iubi o floare fără măcar să o miros, darămite s-o rup! Și atunci? Ce ne ține să iubim ce iubim, chiar dacă trenul vieții pufăie în drumul său, insensibil la nevoile sufletului? Vreau să iubesc… iubirea!
Nu e nici greu, dar nici ușor, îți asumi pașii către tine însuți și gata. Simplu? Deh… mai știe cineva cum e cu adevărat? Și, chiar, la ce m-aș putea raporta? Fiecare carte citită și fiecare întâmplare aflată au fost doar motive în plus ce mă îndemnau să experimentez, să caut necontenit dincolo de orizonturile cunoscute și să mă las pradă dragostei. De viață, dar mai ales de oameni.
Stranie e viaţa uneori, mai ales când simţi prin toţi porii că vrea să fie darnică cu tine. Şuieră câteodată prin gări pustii, muşcând ca un animal sălbatic din înfrigurarea sufletului… Alteori te dă cu tâmpla de stele, starea de vis şi zborul alungând şi ultimele rămăşiţe ale trecutului de care vrei să te vindeci. Şi totuşi, de fiecare dată a vrut ca tu să înveţi, să te (re)cunoşti, să te accepţi şi să prinzi curajul de a iubi.
Chiar şi pentru o bătaie de aripă, destinul va amâna plecarea-ţi spre necunoscut, hrănind de fiecare dată speranţele. Eşti cumva bolnav de viaţă? Nu există reţetă general valabilă, farmacia vieţii nu are adresă exactă. Nu caută tratament acolo unde ştii că vei greși mereu, nu arunca sentimentele ce poate, au consumat din energia universului, nu te lăsa pradă neîmplinirilor. Oriunde vei merge vei purta cu tine frumuseţea oamenilor ce au ştiut să-ţi dăruiască din prea plinul lor. E minunat să simţi că nu ai trecut prin viaţă ca un oarecare, cu fiecare durere adunată în mănunchiul de trăiri a vibrat la unison cu visul celui ce vrea fericire.
A iubi este un act de creaţie! Libertatea cu care îl primeşti pe celălalt în sufletul tău, bucuria cu care vă întâlniţi, momentele magice în care alipiţi unul altuia tot ceea ce vibrează, sunt strânse în şansa vieţii de a te simţi împlinit.
Nu te lăsa dus de şuvoiul sentimentelor, acaparându-l ca pe un bun – nimeni nu este proprietatea nimănui, fiinţa umană va avea mereu în ADN încrustată dorinţa de libertate, de neatârnare. Atâtat timp cât va funcţiona principiul dorinţei de a iubi fără a înrobi şi de a dărui fără a cântări, dragostea va rămâne cel mai frumos moment al existenţei umane. Dragostea? Metamorfoza sufletului, nimfă murind în fluture!
Să nu renunți, chiar și atunci când cerul nu mai vrea să comunice cu tine… poate a luat o pauză sau poate e doar o interferență astrală între visele neparcurse și tăcerile scurse prea ușor. Să nu renunți la viața însăși, învolburarea sufletului fiind matricea prin care creatorul vrea să știe cine ești cu adevărat. Să nu renunți să lupți, oricâte bătălii va trebui să mai porți. Niciodată!
Guest post by Victor Bucur
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
