Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

A iubi fără a înrobi

4 June 2018

Vreau să iubesc!… nemăsurat… aproape orice, fără gânduri potrivnice vieții și fără dorința de acaparare cu orice preț, ducând durerea dragostei în câmpul acela de maci unde viața-și pierde sensul, iar timpul fiecărui sentiment devine abur ce-mi inundă ființa, pot iubi o floare fără măcar să o miros, darămite s-o rup! Și atunci? Ce ne ține să iubim ce iubim, chiar dacă trenul vieții pufăie în drumul său, insensibil la nevoile sufletului? Vreau să iubesc… iubirea!

Nu e nici greu, dar nici ușor, îți asumi pașii către tine însuți și gata. Simplu? Deh… mai știe cineva cum e cu adevărat? Și, chiar, la ce m-aș putea raporta? Fiecare carte citită și fiecare întâmplare aflată au fost doar motive în plus ce mă îndemnau să experimentez, să caut necontenit dincolo de orizonturile cunoscute și să mă las pradă dragostei. De viață, dar mai ales de oameni.

Stranie e viaţa uneori, mai ales când simţi prin toţi porii că vrea să fie darnică cu tine. Şuieră câteodată prin gări pustii, muşcând ca un animal sălbatic din înfrigurarea sufletului… Alteori te dă cu tâmpla de stele, starea de vis şi zborul alungând şi ultimele rămăşiţe ale trecutului de care vrei să te vindeci. Şi totuşi, de fiecare dată a vrut ca tu să înveţi, să te (re)cunoşti, să te accepţi şi să prinzi curajul de a iubi.

Chiar şi pentru o bătaie de aripă, destinul va amâna plecarea-ţi spre necunoscut, hrănind de fiecare dată speranţele. Eşti cumva bolnav de viaţă? Nu există reţetă general valabilă, farmacia vieţii nu are adresă exactă. Nu caută tratament acolo unde ştii că vei greși mereu, nu arunca sentimentele ce poate, au consumat din energia universului, nu te lăsa pradă neîmplinirilor. Oriunde vei merge vei purta cu tine frumuseţea oamenilor ce au ştiut să-ţi dăruiască din prea plinul lor. E minunat să simţi că nu ai trecut prin viaţă ca un oarecare, cu fiecare durere adunată în mănunchiul de trăiri a vibrat la unison cu visul celui ce vrea fericire.

man

A iubi este un act de creaţie! Libertatea cu care îl primeşti pe celălalt în sufletul tău, bucuria cu care vă întâlniţi, momentele magice în care alipiţi unul altuia tot ceea ce vibrează, sunt strânse în şansa vieţii de a te simţi împlinit.

Nu te lăsa dus de şuvoiul sentimentelor, acaparându-l ca pe un bun – nimeni nu este proprietatea nimănui, fiinţa umană va avea mereu în ADN încrustată dorinţa de libertate, de neatârnare. Atâtat timp cât va funcţiona principiul dorinţei de a iubi fără a înrobi şi de a dărui fără a cântări, dragostea va rămâne cel mai frumos moment al existenţei umane. Dragostea? Metamorfoza sufletului, nimfă murind în fluture!

Să nu renunți, chiar și atunci când cerul nu mai vrea să comunice cu tine… poate a luat o pauză sau poate e doar o interferență astrală între visele neparcurse și tăcerile scurse prea ușor. Să nu renunți la viața însăși, învolburarea sufletului fiind matricea prin care creatorul vrea să știe cine ești cu adevărat. Să nu renunți să lupți, oricâte bătălii va trebui să mai porți. Niciodată!

Guest post by Victor Bucur

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Să faci dragoste orbeşte! La propriu. Nu la figurat.

Puterea unui bărbat nu se măsoară în fapte și nici în vorbe multe

Fotografia și citatul zilei – „De ce nu îi întrebăm pe alții despre ce știu?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,536 views

Your tuppence

  1. o "neica nimeni" / 9 June 2018 16:16

    El este…

    El este cel care m-a privit si ascultat, surprins, prima data cand ne-am intalnit in viata asta…ca si cand ar fi cautat sa gaseasca ceea ce a avut in alte vieti, dar de care nu era constient ca o sa gaseasca in viata asta…
    El este cel care m-a reinvatat sa cred in mine si sa visez, atunci cand, cazuta la pamant, renuntasem la tot…
    El este cel care mi-a aratat ce inseamna adevarul din noi, cu tot ceea ce tine de simtire, originalul fiintei si cum sa inving neputinta pe care, inconstienta, mi-o impusesem ca falsa
    credinta…
    El este cel pe care l-am admirat si iubit din prima clipa, fara sa realizez asta si de ce anume…
    El este puternic si slab, intelept si copilaros, barbat si conducator de suflete, dorit si invidiat, iubit si urat, urat si iubit, deopotriva de toti cei care il cunosc sau nu, doar pentru simplul fapt ca exista, ca este mai presus de ei, in alt plan al constiintei umane…
    El este frumos, si sufleteste si fizic, imperfectiunea ridicand-o la rang de arta, prin prezenta si prestanta pe care le transmite, chiar si atunci cand nu suntem in acelasi plan fizic….
    El este cel alaturi de care nu pot fi, intelegandu-i obligatiile si lipsa de timp…
    El este cel pe care femeia din mine il doreste ca barbat, il simte ca protector, cel caruia ar vrea sa i se asterne vesmant cald si unduitor, atunci cand, obosit, ar veni sa se odihneasca…
    El este cel caruia ii duc dorul, caruia as vrea sa-i vad mereu ochii mijiti de genele lungi si negre, sa-i urmaresc mainile in miscarea lor pasionala si ferma…
    El este cel grijuliu cu cei carora le acorda suport si sprijin si neindurator cu cei care il dezamagesc prin rautate, prostie si viclenie…
    El este cel care, intelegand mai mult decat mine viata, pastreaza taceri si distante, invatandu-ma sa razbesc si sa cresc ca om, ca femeie…
    El este cel care a plecat din mica mea lume, lasand urme de lumina si povesti nespuse inca…
    El este…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. axelle / 5 June 2018 9:55

    Nu ti-ai dorit-o dar ai acceptat-o (iubirea). Pe undeva te contrazici….iar Dumnezeu nu are treaba cu sexul :)))

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. axelle / 4 June 2018 9:58

    He ,he dragostea! Multi o viseaza,putini o traiesc.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Valentina / 5 June 2018 0:00

      Ce inseamna multi ?Spune un procent acolo!Eu nu mi-am dorit-o niciodata, ce am trait s-a intamplat fara sa imi doresc, noroc ca pot sa ma controlez si o metoda de a uita pe cineva, adica munca.Crede-ma cand aveam 18 ani le spuneam si prietenelor, ca nu imi doresc sa simt cum”intra” ala in mine, cand ies din bloc, era ceva peste puterea mea, ceva automat, cand il vedeam. Nu cred ca iubirea este motorul umanitatii, nu mi se pare cel mai important lucru, dovada ca sunt “n” genii care n-au iubit nici o femeie.Traind atatia ani singura, singuratatea m-a facut cel mai frumos cadou: sa ma simt intreaga, fara sa fiu cu cineva.Si cu iubirea o dam tot in subiectivitate.Studiind mai multi oameni, am observat, mai ales la cei care sexul este o necesitate, ca sunt nevoiti, datorita instinctului, care se cere satisfacut, sa caute o persoana care implineasca aceasta nevoie.Concluzia mea: Atata timp cat omul va fi dependent de instinctul sexual, acesta va fi un motorul principal in cautarea iubirii, el este radacina.Ca exista potriveala intelectuala, etc, este partea a doua.Eu neavand aceste nevoi, nici nu simt lipsa iubirii.Si mai crede-ma ca nu am nici o invidie fata de aia care zic ca iubirea este esenta vietii, ca au trait-o, etc..!Daca dumnezeu este iubire, dumnezeu este si sex, instinct, ca de acolo este radacina care determina aparitia iubirii.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro