Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ajutor pentru Suceava

31 March 2020

Mama mea împlinește pe 22 august 65 de ani. Pe 7 noiembrie tata ar fi împlinit 70, iar pe 24 aprilie fratele meu ar fi împlinit 43. M-am născut în Suceava și tot în Suceava mi-am îngropat jumătate din familie. Vă scriu aceste rânduri dintr-o bucătărie din sectorul 1. Nu știu cine joacă tontoroiu mai apăsat pe amigdala mea cerebrală: imnul României din difuzoarele poliției care tot dă ronduri pe stradă, clocotul ciorbei de lobodă care se ia la întrecere cu ropotul sângelui care îmi inundă visceral toate ramificațiile corpului meu firav ori știrista de la Antena 1 care anunță bilanțul nedeclarat al morților de acasă?

Mi-am petrecut mult timp în spitale. Mai întâi ca pacientă abonată la secția Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL unde, în 2002, m-au externat, sub ropot de aplauze. Cu ajutorul lor am învins o Tromboză de Sinus Cavernos. Șansele să scap erau de 3%. Asta mi-a zis mama că i-au livrat medicii, ignorând că femeia și-a îngropat deja un copil.

Apoi a fost cancerul de col. Durerea mamei îmbrățișând catatonic o marmură rece mi-a înfipt în uter frica de a avea copii peste care să arunci bulgări de pământ îngânând Dumnezeu să-l ierte. Din frica asta s-a alimentat o tumoră care tot înainta în paralel cu alta care nu mă lăsa să respir: Papilom invertit-vestibul nazal stâng. Mi-am dorit să mă fi înecat eu în locul fratelui meu iar dorința asta acerbă se materializa sub formă de tumori. Astmul, lipsa constantă de aer și panica erau semnele împlinirii dorinței mele.

În 2012, mi s-a împlinit dorința de a intra în spital, nu ca pacient, nu ca vizitator, ci ca administrator al unei clinici de Cardiologie Intervențională. De cealaltă parte a baricadei mă simțeam mai puțin vulnerabilă. M-am înșelat. După doi ani mi-am scris demisia redevenind, din nou, pacient, de data asta în Cluj. Colegii de la Suceava mi-au spus că spitalul de acolo e mai bine dotat și sunt medici foarte buni care or să mă facă bine.

Colegii de la Spitalul Județean Suceava sunt prietenii mei infectați cu COVID19. Mă bazam pe ei când am lăsat-o pe mama singură, trasă de un fir invizibil care mă îndemna să-mi caut casa în altă parte. Cea mai mare dorință a mea era să plec departe.

Mie mi se împlinesc toate dorințele. Sunt departe de mama, de prieteni, mă simt neputincioasă și vă cer ajutorul. Nordul Bucovinei moare! Rugăciunile mănăstirilor noastre nu fac minuni, dar voi puteți face! Spitalul din Suceava este depășit și copleșit de situație. Nu e momentul să căutăm vinovați. Nu căutați chibritul care a cauzat focul. Hai să punem mână de la mână să stingem focul! Apoi om vedea ce mai e de făcut. Pe rând!

O mai am doar pe mama și e la Suceava. Colegii pe care mă bazam să o ajute dacă i s-ar întâmpla ceva s-au transformat din medici în pacienți.

Vă rog, ajutați spitalul meu de acasă! Vă cer asta fără să vă pot da nimic în schimb. Doar povestea mea tristă din care am învățat că vreau cu orice preț să mă întorc cu fața spre viață.

În spital, mi s-a dat șansa asta și aș vrea să vă sacrificați câte puțin din resursele voastre financiare pentru o șansă care în viitor ar putea fi a oricăruia dintre voi

Donațiile pe care le faceți pentru spital sunt un avans de care veți beneficia mai târziu ca pacient: voi, familia voastră sau cei apropiați.

Asociația Rotary Club Suceava vine în sprijinul acestei cauze și cu ajutorul vostru deja a livrat în două etape o serie de echipamente de protecție și alte produse necesare. Suceava a ajuns să fie un focar al epidemiei de COVID-19, iar personalul medical are nevoie de ajutor.

Dacă doriți să ne sprjiniți, o puteți face prin:

  • transfer bancar în conturile asociației;
  • depunere numerar de la ATM în conturile asociației (Benficiar: Asociația Rotary Club Suceava Cetate / CIF: 41294744);
  • donare de produsela sediul Management Account din Suceava (strada Mihai Eminescu, numărul 10, etaj 3, camera 16).

Benficiar: Asociația Rotary Club Suceava Cetate. CIF: 41294744.

  • RO74BTRLRONCRT0502387903 – cont lei
  • RO78BTRLEURCRT0502387901 – cont euro
  • RO82BTRLUSDCRT0502387901 – cont dolari americani

Mulțumim pentru susținere!

Mai multe detalii despre campanie și cum puteți ajuta Spitalul Județean din Suceava găsiți aici.



Citiţi şi

27 mai 2020 – cronica știrilor pozitive

26 mai 2020 – cronica știrilor pozitive

Grațios studiu despre ritmurile vieții – An Audience of Chairs

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro