După desparțirea cu Alin, m-am tot întrebat, oare cum ar fi fost viața mea alături de el? Probabil… că aș fi trăit povestea de dragoste la fel de frumos ca până atunci, așa cum orice femeie visează să trăiască. Aș fi dus o viață liniștită, simțindu-mă iubită, alintată, apreciată și răsfățată… dar oare eu nu am fost suficient de bună pentru el sau viceversa?
Ne știam, eu și Alin, din liceu, însă niciodată nu am trecut de limita „Bună!”. Întâmplarea a făcut să ne întâlnim în oraș după vreo trei ani de facultate și să schimbăm, din respect, două vorbe. Sigur, fiind Facebookul în floare, se pare că a decis să mă caute. Cred că a realizat că sunt destul de interesantă; studentă în anul trei, băiatul s-a gândit că aș putea să îi ocup timpul.
NU știu dacă întâlnirile noastre duceau spre destinația dorită de el, cert este că după două săptămâni m-a prezentat părinților, crezând că aceștia vor fi absolut încântați de noua lui cucerire. Nu știu nici azi dacă a fost așa sau nu… știu doar că întâlnirile noastre erau pasionale, era ceva ce nu mai trăisem până atunci, o emoție extrem de puternică. Nu știu dacă ați trecut veodată prin așa ceva… e greu de explicat. Atunci când trebuia să plecăm acasă parcă ne cădea cerul în cap… uneori plecam acasă cu lacrimi în ochi amândoi, deși a doua zi era tot ziua noastră. Îmi amintesc și acum detaliile celor trei luni. DA! Trei luni… Trei luni de dragoste nemaisimțită de mine. Atunci când mă atingea, simțeam fiori până în vârful degetelor de la picioare, fiecare noapte de dragoste era pentru mine un motiv de a plânge de fericire, la propriu. Simțeam că suntem făcuți unul pentru celalalt și el știa asta și nu trebuia să îmi spună, o simțeam pur și simplu. Zilele mele începeau cu SMS-uri calde de la el și se terminau cu nopți de dragoste pasionale și intens trăite. Radiam de fericire și orice cunoscut al meu vedea asta, Alin era diferit față de alți bărbați, Alin știa ce îmi doresc de la el și ce îmi doresc e să trăiesc cu el.
Din păcate, toată această fericire a ținut foarte puțin… până în ziua în care mi-a spus că a decis să ne despărțim. Acest anunț, țin să precizez, că l-a făcut într-un loc special pentru noi. Era locul unde ne-am sărutat pentru prima dată. Cum poți să faci asta unei persoane iubite? Cum să alegi ca același loc să fie și începutul și sfârșitul unei relații? Am simțit că îmi arde sufletul, am simțit că viața mea nu mai are niciun sens fără el. Încercam să mă gândesc „Oare cum va fi mâine?”, nu puteam să îmi văd filmul vieții fără acest om lângă mine… Când mi-a zis că vrea să ne despărțim, mă ținea în brațe, iar înainte să îmi dea această veste, m-a întrebat: „Te-ai îndoi vreodată de dragostea mea?”, eu știam ce simte… știam că mă iubește. Însă cum poți iubi un om, dacă îl faci să sufere? Am plâns împreună… S-au rupt sufletele noastre în două și știu că din acel moment niciunul dintre noi nu a mai fost la fel.
Am continuat să ne vedem și după această despărțire „oficială”, însă, cumva pe ascuns. Singura persoană ce știa de această relație ascunsă era mama mea. Ea m-a susținut, știa ca îl iubesc nespus și că aș suferi enorm dacă s-ar opune. Nu mi-a dat niciodată un motiv clar al despărțirii noastre „oficiale”, așa că am hotărât doar să trăiesc momente frumoase alături de el, fără să mai cer explicații și detalii legate de ceea ce s-a întâmplat. Ne-am văzut câteva luni, după care am renunțat… nu știu care dintre noi a renunțat primul, întâlnirile noastre erau tot mai rare, până când, la un moment dat, s-au oprit.
Și, până la urmă, „life goes on”… nu știu ce s-a mai întâmplat cu viata lui, însă cu a mea vă pot spune că s-au întâmplat multe: m-am căsătorit, am un bebe și duc o viață liniștită alături de familia mea. Această viață liniștită, însă, mi-a fost tulburată de un SMS „Bună! Ce mai faci?”. Cine credeți? DA… chiar Alin. Se pare că viața lui perfectă, pe care voia să o ducă fără mine, nu e chiar atât de perfectă. Nu a reușit să aibă nicio relație stabilă pentru că, așa cum susține el, „nimeni nu a fost ca tine”. Regreți acum? Nu crezi că e cam târziu?
Și dacă mă veți întreba „L-ai uitat?”, v-aș răspunde fără să stau pe gânduri „NU”. Nu l-am uitat pentru că niciun bărbat din viața mea nu a fost ca el, niciun bărbat nu m-a făcut să simt ce am simtit cu el, sufletul meu își dorește să o luăm de la capăt, dar e târziu… prea târziu. Soțul meu este un om minunat, nu mi-a greșit niciodată, nu am ce să îi reproșez și împreună avem un copil. Poate fericirea asta, este, de fapt, să ai lângă tine oameni frumoși, o viață liniștită, o familie împlinită. Lipsesc, într-adevăr, acele sentimente nebune de iubire, acea pasiune pe care am simtiț-o doar cu Alin.
El este dezamăgit… împlinit pe plan profesional, dar dragostea adevărată refuză să reapară în viața lui. Am vorbit…am vorbit ore întregi, zile în șir și ne-am amintit tot ce am trăit, tot ce am simțit. Mi-a propus să o luăm de la capăt, și-a reproșat deseori că bebele meu trebuia să fie al meu și al lui, și-a dat seama că despărțirea de mine a fost greșeala vieții lui. Ne-am făcut planuri să ne întâlnim „de dragul vremurilor apuse”, să reînviem trecutul, dar eu am renunțat. Mi-am dat seama că asta nu avea să ducă nicăieri… numai la noi suferințe. Eu nu îmi las familia. Această hotărâre a mea l-a facut să se reîntoarcă la iubita lui, cu care, evident, nu este fericit, însă, mi-a spus că cineva trebuie să umple golul lăsat de mine. Ne iubim și acum, deși nu o recunoaștem, vorbim în fiecare zi, pe ascuns, ne felicităm de ziua îndrăgostiților și ne întrebăm mereu… unde s-ar fi ajuns DACĂ POVESTEA NOASTRA CONTINUA…?
Guest post by Jullia
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
