Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am trăit nenumărate sfârșituri, o să trec și peste ăsta

30 July 2019

Cât mi-aș dori să te revăd, măcar și pentru ultima dată. Să-ți dau o îmbrățișare, fie și de adio. Să fiu îmbrăcată în rochia aia scumpă, diafană, vaporoasă, pe care am luat-o gândindu-mă la tine. Mă imaginam plimbându-mă pe străzile orașului tău frumos, iar tu sorbindu-mă din priviri. Mi-aș dori să mai dansăm o dată, să plutesc în brațele tale, să mă simt o regină, să fiu fericită așa cum n-am fost vreodată.

Ascult muzica ta preferată ca să-mi alin dorul. Am fost cândva nemuritori și lumea era a noastră. Atât de copilărește și neglijent lăsăm o șansă la iubire să se piardă. Atât de nepăsător fugim de iubire și căutăm compensații în altă parte. Atât de absurd ne mințim. Credem că avem o veșnicie înainte. Că va apărea o altă iubire ca-n povești. Că ce e mai frumos abia urmează. Privesc la clipa asta care se destramă, la ploaia asta care parcă ne deplânge. Ce păcat de anii tinereții care se duc și nu se mai întorc. Iartă-mi dramatismul.

Port cu mine cartea scriitorului tău preferat, e grea, masivă, la propriu și la figurat, simt tensiuni în brațe și în creier. Ai și tu melancolie și tragism în tine, în ciuda optimismului și bucuriei pe care le emani. De altfel, de ce ai prefera așa cărți dezolante, despre nebunie, oroare, mizeria condiției umane. Îți descopăr latura asta și constat că ne asemănăm mai mult decât credeam. Pur și simplu, tu nu te lași copleșit de ele, te implici în activități diverse, depășești obstacole, te consumi bărbătește. O foarte bună terapie, de altfel.

Am trăit nenumărate sfârșituri, o să trec și peste ăsta. Poate într-o zi mă voi obișnui și nu voi suferi mai mult decât pentru trecerea zilelor, a anotimpurilor, a anilor.

Citiţi şi Mi-au mai rămas doar regretele şi un dor nebun

Trebuie să-mi fie de ajuns timpul scurt petrecut împreună. Trebuie să-mi fie de ajuns ceea ce ai făcut pentru mine (și ai făcut enorm). Trebuie să-mi fie de ajuns și să nu-mi doresc mai mult.

Poate într-o zi voi însuși acel aer nonșalant, poate într-o zi nu voi regreta nimic. Dar astăzi nu sunt în stare. Iar atunci s-ar putea să fie o biruință după moarte.

Guest post by Clara

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mai știi cum m-ai cunoscut?

Sunt femeie și le-am gustat pe toate

Femeile singure nu vor să fie considerate nefericite, pentru că nici nu sunt

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,025 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro