“Ana Aslan nu poate fi un simbol naţional”

Catchy

11 March 2013

Un interviu incitant, o frântură de istorie românească. “Considerată o legendă a gerontologiei, Ana Aslan este totodată o personalitate controversată. Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, doctorul Mircea Dumitru, vorbeşte despre laturile mai puţin cunoscute ale acesteia: „Oamenii mari au şi defecte mari. Ana Aslan nu poate fi un simbol naţional“. Doctorul Mircea Dumitru a petrecut 25 de ani lângă Aslan, ani pe care vrea să-i împartă în două: perioada în care a lucrat efectiv cu Ana Aslan, o femeie cu „o personalitate puternică, de un egoism extrem, care reuşea să antreneze mari mase de oameni în interes personal”, şi perioada ultimilor trei ani din viaţa femeii, anii de boală în care tensiunea dintre ei s-a diminuat, el devenind medicul personal şi confidentul ei. Dumitru a fost cel care, pe patul de moarte, i-a închis Anei Aslan ochii pentru totdeauna.”

Din cele 12 luni ale anului, jumătate era plecată în afara ţării. Îi plăcea atât de mult să călătorească, încât odată întoarsă în ţară, începea să-şi pregătească o nouă ieşire. „În acele zile, în timp ce aştepta viza, nu era de dorit să ai nici cea mai nesemnificativă discuţie în contradictoriu. În momentul în care avea paşaportul, devenea amabilă şi, cum deja se cunoştea, mulţi solicitau favoruri. Un egoism dus uneori la extrem şi cultivat de primirile fastuoase din afară i-a creat piedestalul de pe care îi venea greu să mai coboare şi printre muritori”, spune Dumitru. Cu toate că lipsea mult timp din ţară, la nivel de conducere nimic nu se făcea fără consimţământul ei. Un colaborator apropiat de-al său, Cornel David, o informa telefonic, indiferent dacă ea se afla în Austria, Brazilia sau Filipine.

„Aslan avea puţin timp să se ocupe de propriul institut, să cunoască medicii, cercetătorii, deşi pretindea să nu se întreprindă nimic fără asentimentul ei. Mereu pe drumurile lumii, între două avioane, s-a lăsat furată de vraja călătoriilor, a succesului de public şi a onorurilor. Institutul îi cerea prezenţa, îi cerea timp şi migală. Era convinsă, probabil comparând cu ceea ce văzuse în străinătate, că în România nu se poate aduce ceva nou în cercetarea gerontologică în afara Gerovitalului”, adaugă Dumitru. Acesta susţine că în cei 15 ani, cât el a lucrat în pavilionul II al institutului, o singură dată a făcut o vizită la bolnavii români pe care Dumitru îi îngrijea. Întrebat dacă Aslan a neglijat pacienţii români, în favoarea personalităţilor străine, Dumitru a răspuns că nu poate spune că „neglija românii, dar acorda atât de multă atenţie străinilor, încât nu mai avea timp şi pentru ceilalţi”.

Restul mărturisirilor despre femeia care a anunțat în 1957 că a descoperit leacul pentru a încetini îmbătrânirea îl găsiți aici, într-un interviu de excepție.



Citiţi şi

“Nimic nu vine ușor în viață, nu există plăcere fără durere”

Despre bunătate

Anii din buletin să rămână în buletin!


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,886 views

Your tuppence

  1. Belle d”Imagination / 12 March 2013 13:16

    Şi de când doar cei fără de păcat au dreptul să devină simboluri?
    Pe Ştefan l-am făcut Mare şi Sfânt, deşi era mărunt la stat şi atât de degrabă vărsătoriu de sânge încât în cei 47 de ani de domnie a depăşit cu mult cotele de sânge vărsate de Vlad. Şi atât de degrabă revărsătoriu prin paturile altor femei încât probabil cam jumătate de Moldovă îi e urmaşă directă.
    Vlad Ţepeş e justiţiarul perfect, visul tuturor celor nedreptăţiţi şi care lăcrămează după justiţie. Însă am dubii că n-a săltat în ţeapă şi măcar un nevinovat. Şi e greu să îi mai aduci pe cei duşi de la groapă.
    Eminescu e visul romantic suprem. Şi totuşi s-a făcut vinovat şi el de multe.
    Goga cel naţionalist a cochetat al dracului de intens cu nazismul.

    Că o femeie care a adus ceva în lume era pasionată de călătorii şi probabil avea seria ei de meschinării nu mi se pare motiv să îi imolăm amintirea. Sau să-i dărâmăm obeliscurile, să-i ştergem cartuşele şi să o ştergem din istorie. Ah, aceea era Regele Hatshepsut.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 0
    Reply
    • Fundatia Ana Aslan / 7 December 2014 17:25

      Felicitări Belle d’Imagination si multumiri din partea Fundatiei Ana Aslan pentru modul in care ai argumentat ceea ce dr. M. Dumitru nu ar fi trebuit sa scrie niciodată ,si asta nu pentru ca “despre morți numai de bine ” ci pentru ca ii datorează Anei Aslan tot ceea ce are si este acum .
      Frustratii pot face si ei multe incat sa si depaseasca înaintașii si sa devină cel putin la fel de celebrii ,in loc sa piardă timpul denigrand …

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro