O oglindă spartă cu rame de lux – And Just Like That (Sezonul 3)
Ceea ce urmează ar putea fi analiza unei serii ce se vrea o «serie pentru femeile care refuză să se scuze pentru cine sunt». Iată că, la al treilea sezon, And Just Like That… reușește performanța rară de a fi, simultan, o continuare a unuia dintre cele mai influente seriale din istoria televiziunii cât și o serie care pare să-și nege constant propria ‘moștenire’. Într-o epocă a corectitudinii politice, a reprezentării incluzive și a storytelling-ului hiperconștient, seria încearcă să reconcilieze din nou trecutul unei epoci frivole cu prezentul unei culturi intens analizate.
Așadar, Carrie, Charlotte și Miranda s-au întors mai mature, mai imperfecte, mai asumate. Nu mai vor să fie perfecte, ci să fie reale. Iar acest al treilea sezon e dovada că femeile de peste 50 de ani nu doar că merită spațiu pe ecran, ci îl pot umple cu o forță care nu mai cere validare. Ne întrebăm de zor dacă această nouă serie reușește să mai mențină atenția publicului care a crescut / s-a maturizat odată cu eroinele sale. Pe alocuri, am putea spune că da, însă în mare parte, acest nou sezon devine o poveste despre ‘echilibristică narativă’: între vinovăția de a fi fost superficial și frica de a deveni plictisitor.
Practic, în acest sezon, Carrie Bradshaw (Sarah Jessica Parker) este mai puțin o fashion icon și ajunge mai mult o femeie care își reconfigurează sensul după pierdere. Nu mai scrie doar despre bărbați. Acum, scrie despre absență, singurătate, despre cum îți reconstruiești viața când toți cred că ți-e deja scrisă. Cu siguranță, ea nu mai are nevoie de aprobarea nimănui. Poartă ce vrea, iubește pe cine simte și își regăsește vocea – nu ca pe un eseu, ci ca pe un murmur sincer. S-ar putea spune chiar că noua Carrie Bradshaw, cândva simbolul dilemelor romantice urbane, este acum o figură a blazării emoționale. Maturizată pe deplin, iubește mai prudent, și pare, în esență, o actriță care încearcă ‘să-și joace propria umbră’. Totuși, cu toate presupusele obiective afișate, iar dacă în sezoanele anterioare aveam speranța unei maturizări firești, în sezonul al treilea, asistăm la o stagnare confuză.
La fel, Charlotte (Kristin Davis) a fost mereu imaginea vieții de revistă: copii, soț înțelegător, apartament de lux. Dar acum, în sezonul 3, fisurile devin conștiente și eliberatoare. Charlotte începe să-și dea voie să fie obosită. Să greșească, să spună „Nu mai pot azi”. Feminismul ei nu e teoretic – e trăit, transpirat, uneori plâns în dressing, între două ședințe pe Zoom. Și, da, poate părea haotic, dar este exact cum e viața pentru multe dintre noi. Mai bine conturată decât în sezonul 2, Charlotte rămâne captivă într-un univers paralel în care „mama perfectă” încearcă să navigheze prin generația Z fără a-și pierde rochiile Chanel. Totuși, povestea ei oferă un soi de umor, dar rareori profunzime.
De departe, cea mai controversată transformare continuă și în acest sezon: Miranda (Cynthia Nixon) este încă în căutare. Nu mai e „femeia de fier din sala de tribunal”, dar e femeia care învață să-și îngrijească rănile. Uneori e inconfortabil de sinceră, alteori pierdută în alegeri neclare – dar tocmai aici e adevărul: și femeile puternice se pot prăbuși. Și e perfect în regulă dacă ar fi să ne ghidăm după realitatea zilelor noastre. În astfel de timpuri, cea care era odată o femeie rațională, ambițioasă și lucidă a devenit acum un personaj oscilant, aproape parodic, căutând validare și sens în relații și ‘spiritualități ad-hoc’.
Pentru spectatoarele care-au crescut odată cu seria SATC, revenirea Samanthei (Kim Cattrall) pentru un scurt cameo – sec, regizat la distanță – nu e decât o palidă consolare. În realitate, fantoma ei apasă greu asupra întregii serii. În lipsa ironiei ei incisive, show-ul rămâne fără contrapunct.
De altfel, realizatorii au introdus multe personaje secundare precum Seema, Lisa, Nya, care sunt mai bine integrate, dar rămân, în mare parte, funcționale: fiecare e purtătoarea unui mesaj social distinct (diversitate, maternitate, carieră academică vs. viață personală). Dialogurile dintre ele și grupul principal par adesea lipite cu copy/paste dintr-un workshopde „scriere echitabilă”. Odată lărgită paleta cu aceste personaje, ne identificăm cu Zeitgesit-ul (spiritul vremii): Seema, independentă și fără regrete, Lisa, strălucitoare și vulnerabilă în același timp, Nya, profundă, lucidă, fragilă. Ce ne comunică actualii producători? Că acestea
nu sunt caricaturi, nu sunt simboluri – sunt femei care există și care reflectă realitatea: New York-ul și viața nu mai sunt formate doar din patru prietene albe, heterosexuale.
Scenariul acestui sezon pare dominat de agende. Se discută despre menopauză, identitate de gen, rasă, class struggle, maternitate, capitalism afectiv, body politics, eco-anxietate – și toate, de obicei, în același episod. Ce lipsește? Emoția neintermediată de ideologie. Conflictul real. Nevoia fundamentală de intimitate autentică. Per ansamblu, unele episoade sunt verosimile, altele pot fi chiar excelente ca idei. Dar, din păcate, prea multe se simt ca niște articole Vogue dramatizate, nu ca povești care evoluează organic. Așadar, din punct de vedere estetic, serialul rămâne un deliciu. Decorurile, garderoba, iluminarea – totul arată ca o campanie de modă cu buget imens. Dar frumusețea stilistică nu mai maschează lipsa unui centru gravitațional narativ, fiindcă And Just Like That, sezonul 3 este, în esență, serialul unei generații care îmbătrânește într-o cultură ce nu-i mai aparține. Este o încercare de reconectare cu un public tânăr, fără să mai aibă spontaneitatea, curajul sau onestitatea cu care a cucerit lumea în anii 2000.
Serialul are momente de sinceritate, replici inteligente, secvențe tandre, dar nici nu este o victorie. E mai degrabă un produs elegant, bine stilizat, dar lipsit de sufletul care făcea din Sex and the City un fenomen. În fond, sezonul al treilea ar putea fi doar despre femei care își refac casa, corpul și vocea – nu pentru a fi plăcute, ci pentru a se simți bine cu ele însele. Fie că e considerat „curajos și necesar” sau „o ecranizare anxioasă despre identitate și statut”, serialul continuă să genereze conversație – ceea ce, într-un peisaj de conținut suprasaturat, e în sine o reușită.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Titlu original: And Just Like That…
Țară de origine: Statele Unite ale Americii
Sezoane: 3 (în curs)
Episoade: 30+ (sezonul 3 difuzat în 2025)
Durată episod: 30–45 minute
Platformă: HBO / HBO Max
Creat de: Michael Patrick King, inspirat de cartea Sex and the City de Candace Bushnell
Showrunner: Michael Patrick King
Scenariști principali: Michael Patrick King, Elisa Zuritsky, Julie Rottenberg, Samantha Irby, Rachna Fruchbom ș.a.
Regizori: Michael Patrick King, Gillian Robespierre, Cynthia Nixon, Nisha Ganatra, Ry Russo-Young ș.a.
Compozitor: Aaron Zigman
Producători executivi: Sarah Jessica Parker, Kristin Davis, Cynthia Nixon, Michael Patrick King
Distribuția:
Sarah Jessica Parker – Carrie Bradshaw
Cynthia Nixon – Miranda Hobbes
Kristin Davis – Charlotte York Goldenblatt
Sara Ramírez – Che Díaz
Sarita Choudhury – Seema Patel
Nicole Ari Parker – Lisa Todd Wexley
Karen Pittman – Dr. Nya Wallace
Mario Cantone – Anthony Marentino
Premii și nominalizări
- Nominalizări la premiile GLAAD, Costume Designers Guild, Satellite Awards;
- Apreciată pentru diversitate și reprezentarea femeilor mature în televiziune;
- Controversată pentru schimbările majore față de seria originală.
Citiţi şi
Menopauză și lifestyle medicine – partea a doua
Nora Ephron – zâna bună a comediei romantice moderne
Menopauză și lifestyle medicine – partea întîia
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
