Angela Gheorghiu a făcut publică, zilele trecute, o parte a clipului special realizat pentru promovarea Operei Regale din Londra în vederea Jocurilor Olimpice din 2012. “Când am aflat că Londra a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice anul viitor, am pus la punct un program cultural special pentru momentul în care ochii întregii lumi vor fi îndreptaţi asupra noastră”, a declarat Tony Hall, directorul executiv al Royal Opera House. Soprana româncă, alături de alte staruri ale muzicii clasice internaţionale, este parte din acest proiect.
[yt]8ZS1Bppb3Xg[/yt]
Amatorii de muzică îşi dispută ultimele bilete pentru spectacolul pe care soprana născută în România şi tenorul spaniol Placido Domingo îl vor susţine, la sfârşitul lui iulie, pe celebra arenă O2 din Londra. Diva revine şi pe scena de la Covent Garden cu unul dintre cele mai aşteptate spectacole ale sezonului, “Tosca”. După doi ani de furtună, Angela Gheorghiu şi sotul ei, Roberto Alagna, anunţau nu numai împăcarea, dar şi faptul că vor cânta din nou împreună. Pentru început, la teatrul din Marsilia.
Două staruri ale operei internaţionale, soprana româncă Angela Gheorghiu şi tenorul spaniol Placido Domingo, vor cânta împreună pe 29 iulie, în cadrul unui proiect special găzduit de celebra arenă londoneză O2. Lumea muzicală anticipează evenimentul, siteurile specializate vând biletele pentru 45 sau 120 de lire sterline, iar agenţiile româneşti de turism oferă pachete speciale – cu intrare la concert şi trei nopţi de cazare la Londra – pentru preţuri care variază între 350 şi 600 de euro.
Tensiunea creşte în măsura în care este vorba de prima apariţie solo a lui Placido Domingo după intervenţia chirurgicală prin care i-a fost îndepărtat, anul trecut, un “polip malign”, localizat în colon. “Cânt pentru că pot. Dar de ce pot să fac asta este pentru mine un mare mister”, spunea, în urmă cu două săptămâni, Domingo, care, fidel, probabil, mai vechiului său motto, “dacă mă opresc, ruginesc”, a refuzat restricţiile convalescenţei în favoarea unui program aglomerat, cu spectacole la Paris şi Toronto.
Admiratorii tenorului în vârstă de 70 de ani sperau să-l vadă în martie la Covent Garden, în rolul Bajazet din spectacolul “Tamerlano” de Handel, dar Domingo şi-a anulat din scurt participarea, după ce a acuzat dureri abdominale în cursul unui concert de la Tokyo. Dincolo de temerile legate de cumplitul diagnostic, mulţi sunt cei care doresc să-l vadă pe Placido Domingo într-un moment de bilanţ: tenorul a părăsit luna aceasta postul de director al Operei Naţionale din Washington, cu care a colaborat din 1996, şi merge mai departe doar ca director al Operei din Los Angeles, cu care are contract până în 2013.
Nu în ultimul rând, duetele Placido Domingo – Angela Gheorghiu au fost ovaţionate întotdeauna minute în şir, fie că a fost vorba de aniversarea a 125 de ani de istorie a Operei Metropolitane din New York sau de sfârşitul de stagiune la Teatrul Regal din Madrid, iar vocile celor doi au emoţionat lumea muzicală pe înregistrări memorabile, cum ar fi “Fedora” de Umberto Girodano – un album realizat în 2010 de prestigioasa casă Deutsche Grammophon.
O voce masculină care sfidează legile firii, temperată de o soprană al cărei timbru catifelat a fost descris adesea ca o combinaţie între vocile Mariei Callas şi Renatei Tebaldi – în ciuda succesului testat, cei doi nu au apărut niciodată împreună într-un concert de asemenea amploare. “Lui Roberto Alagna îi vine să-l omoare pe Domingo”, glumea Angela Gheorghiu într-un interviu acordat în luna martie presei britanice. Deşi anunţa împăcarea cu Alagna după doi ani în care s-a vorbit doar despre divorţ, soprana a sugerat, totuşi, că soţul ei are dificultăţi în a se obişnui cu gândul că ea ar putea primi ovaţiile publicului în compania altor tenori celebri ai lumii.
Povestea “feliei de pâine cu unt” de la Covent Garden
Regină a capriciilor cu voce catifelată şi adâncă, soprana Angela Gheorghiu revine în luna iulie şi pe scena teatrului care-i este cel mai drag, Covent Garden, cu o montare a spectacolului “Tosca”, semnată de cel căruia îi datorează multe dintre marile sale succese, dar pe care se spune că l-ar fi făcut cândva “să-şi smulgă păr din cap” – directorul muzical al teatrului londonez, dirijorul şi pianistul britanic Antonio Pappano.
“Tosca” este pentru Covent Garden un reflex, asa cum ţi-ai pune dimineaţa nişte şuncă pe felia de pâine unsă cu unt – comenta critica internaţională, anunţând reprezentaţiile de gală ale unui spectacol aflat oricum pe locul 8 în topul celor mai jucate piese din lume.
Show-urile de pe 14 şi 17 iulie sunt, însă, “sold out” de câteva luni, deşi biletul costă 300 de lire sterline. Semn că un eveniment exclusivist la Covent Garden este aşteptat întotdeauna cu emoţii, chiar şi atunci când este vorba de “Tosca”, o poveste cântată pentru prima oară în faţa unui public în ianuarie 1900, la Roma, având pe atunci în rolul principal o altă soprană de legendă născută în România, pe Hariclea Darclee. Producţia “The Royal Opera House” a mai fost prezentată la Covent Garden şi în 2009, în aceeaşi distribuţie de excepţie: Angela Gheorghiu în rolul cântăreţei Floria Tosca, tenorul german Jonas Kaufmann în rolul pictorului îndrăgostit Mario Cavaradossi şi baritonul scoţian Bryn Terfel în rolul şefului poliţiei – Baron Scarpia.
Jonas Kaufmann – alături de care Angela Gheorghiu a cântat şi în Madame Butterfly – este un obişnuit al scenelor lirice din Stuttgart sau Hamburg, a colaborat cu Covent Garden pentru spectacolul “Carmen” de Bizet, iar în “Tosca” a debutat în 2008, tot la Londra. S-a întors la începutul lunii aprilie la Metropolitan Opera în rolul lui Siegmund din “Die Walküre” – cea de-a doua operă din ciclul “Inelul Nibelungilor” de Wagner, iar acum pregăteşte la Londra spectacolele din iulie.
Prezenţa scoţianului Bryn Terfel în distribuţie este importantă nu numai pentru că a cântat pe toate scenele de prestigiu ale lumii, la Scala din Milano, Carnegie Hall sau Royal Opera House, dar şi pentru că a fost decorat cu două dintre cele mai importante distincţii britanice, “Order of the British Empire” şi “Queen’s Medal for Music”, pentru serviciile culturale aduse Marii Britanii. Cei care, de-a lungul timpului, au ţinut să critice temperamentul Angelei Gheorghiu spuneau că soprana l-ar fi lăsat să aştepte pe baritonul Bryn Terfel la repetiţiile pentru montarea din 2006 a spectacolului “Tosca” de Puccini la Covent Garden. Asta în ciuda faptului că era prima ei reprezentaţie în acest rol la Royal Opera House, iar aşteptările erau la fel de mari ca pe vremea în care Maria Callas entuziasma publicul londonez în acelaşi rol, cu mai bine de 40 de ani în urmă.
O partitură învăţată pe marele ecran
Angelei Ghorghiu, unul dintre cei mai bine vânduţi dintre artiştii de muzică clasică din lume, rolul Floriei Tosca din opera lui Puccini îi este familiar încă din 2001, când l-a jucat în filmul-operă cu acelaşi nume, semnat de regizorul şi scriitorul francez Benoît Jacquot. Pentru această producţie, care a fost prezentată pe atunci la Festivalul de Film de la Veneţia, Angela l-a avut alături pe platou, în rolul îndrăgostitului Cavardossi, chiar pe soţul ei, tenorul italian Roberto Alagna.
A fost “o încercare de a transporta arta elitistă în zona divertismentului popular”, aşa cum nota New York Times. Producţia a fost bine primită de critica internaţională, care a remarcat atât viziunea filmică a regizorului francez, cât şi distribuţia de “cinci stele”, categorie în care a fost inclus şi acompaniamentul corului şi orchestrei The Royal Opera din Londra, sub bagheta lui Pappano.
Dacă în ceea ce priveşte prestaţia artistică a Angelei Gheorghiu nimeni nu a avut vreodată emoţii, precedentele în istoricul ei cu teatrul londonez i-au făcut pe unii să comenteze critic sorţii de izbândă ai noilor proiecte. Relaţiile sopranei cu “scena ei de suflet”, Covent Garden, şi cu directorul muzical Antonio Pappano, au fost tulburate deseori de întâmplări puse pe seama deja celebrelor capricii ale marii dive. Intârzieri la repetiţii, reproşuri privind lipsa de modestie şi un punct culminant în 2006, când Angela s-a retras din spectacolul “Don Carlos” de Giuseppe Verdi, în regia lui Nicholas Hytner.
Concedierile sau abandonurile de la operele din Milano, Roma, Viena şi Chicago i-au adus, de altfel, o serie deloc flatantă de porecle în presa internaţională, de la Cruella De Vil, la Madame Ceauşescu sau Draculette. În 2009, soprana a admis că “au existat neînţelegeri cu Tony” – Antonio Pappano – care l-au făcut pe acesta să îşi smulgă părul din cap atunci când repetau “Tosca” sau când a decis să se retragă din punerea în scenă a operei “Don Carlos”. “Dar acum totul este din nou bine”, spunea Angela Gheorghiu, după ce a colaborat cu Pappano la o aclamată înregistrare a “Madame Butterfly”, apoi pentru “Traviata” şi pentru o nouă punere în scenă a “Adrianei Lecouvreur” de Francesco Cilea. Cei care se păstrau rezervaţi, gândindu-se poate că Angela Gheorghiu nu s-a lecuit de “anulatită”, au considerat spectacolul “Tosca” de anul acesta ca pe un “mare test” pe care diva capricioasă l-a trecut cu bine.
Angela Gheorghiu a debutat internaţională pe scena Covent Garden în 1992, cu rolul Zerlina, din “Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart. Anul viitor, soprana va aniversa 20 de ani de la prima reprezentaţie cu Opera Regală din Londra, moment care va fi marcat, cel mai probabil, printr-un spectacol ca cel în care diva născută în Romania a strălucit la un an de la debut, în 1993, cu “La Traviata” de Giuseppe Verdi.
Senin în dragoste: Agela Gheorghiu şi Roberto Alagna cântă din nou împreună
Roberto Alagna s-a bucurat luna acesta de primele aplauze pentru Cidul lui Jules Massenet pe scena teatrului din Marsilia. L-a întâmpinat cu caldură un public cucerit, de fapt, cu caţiva ani în urmă, când tenorul francez cu origini italiane cânta, alături de soţia sa, în spectacolul “Marius et Fany”, de Vladimir Cosma. Deşi n-a trecut o lună de când declarau că, deşi s-au împăcat, nu vor mai cânta vreodată împreună, Alagna anunţa chiar duminică o surpriză pentru publicul marseiez, şi anume un duet cu Angela Gheorghiu, în pauzele spectacolului Cidul.
Cuplul Alagna-Gheorghiu, care a încălzit cândva inima muzicii clasice, s-a dovedit pentru multă vreme o adevărată magie pentru boxoffice-ul internaţional. “Suntem Romeo şi Julieta în fiecare zi din viaţa noastră”, a spus cândva Alagna, deşi în ultimii ani cei doi serveau publicului mai degrabă scenarii demne de Elizabeth Taylor şi Richard Burton. Angela Gheorghiu a reacţionat extrem de dur în momentul în care Roberto Alagna părea să anunţe oficial, în urmă cu doi ani, că urmează un divorţ. Nu i-a iertat nici trecutul de cântăreţ de cabaret, cu atât mai puţin o anume gelozie, manifestată atât faţă de cariera ei de succes, cât şi faţă de ceilalţi tenori alături de care ea urca pe scenă. Schimbul de mesaje prin intermediul presei a ridicat şi mai mult tensiunea, şi, în cele din urmă, Angela Gheorghiu a anunţat, la rândul ei, pe site-ul oficial, că aşteaptă pronunţarea definitivă a divorţului.
La începutul acestei veri, viaţa personală a Angelei Gheorghiu, care s-a căsătorit cu Alagna în 1996, părea să fi redevenit senină. În luna martie, soprana anunţa pe site-ul oficial că deznodământul este unul fericit, că nu va fi niciun divorţ şi că proprietăţile cuplului din Elveţia, Franţa şi România nu vor fi scoase la vânzare în vederea unui partaj. “Suntem din nou împreună“, preciza Angela Gheorghiu într-un interviu acordat site-ului express.co.uk. “În ultimele şase luni, mi-am făcut timp pentru a mă întâlni cu Roberto, iar el a procedat la fel pentru a se întâlni cu mine. Doar că nu am spus nimănui acest lucru”, a adăugat artista.
Ca parteneri de scenă, cei doi au cântat în unele dintre cele mai cunoscute spectacole de operă, multe având ca temă centrală dragostea – aşa cum avea să remarce presa, care a mizat în tot acest timp pe o intrigă romantică: “Boema“, “Traviata” sau “Romeo şi Julieta“. Acest lucru, însă, nu se va mai întâmpla – a ţinut să precizeze Angela Gheorghiu, care oricum declarase de nenumărate ori de-a lungul timpului că, dincolo de relaţiile de familie, carierele lor ar trebui să se dezvolte separat.
“Am luat decizia de a nu mai cânta împreună. Am făcut acest lucru deja de foarte multe ori. De fapt, în ultimii zece ani, am cântat împreună în aproape 90% dintre concertele pe care le-am susţinut. Aveam nevoie de o schimbare şi am vrut să cânt şi alături de alţi tenori. Întotdeauna îmi urmez instinctul”, a adăugat Angela Gheorghiu. Aşa cum s-a mai întâmplat până acum, n-au trecut mai mult de trei luni până când unul dintre cei doi să anunţe prima apariţie publică în formula magică de altădată.
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
