Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Astăzi m-am dat cu rimel

3 December 2019

Probabil că aș plânge ca un copil căruia i se refuză jucăriile preferate sau căruia i-a fost luată prăjitura preferată exact când era pe punctul de a înfige în ea lingurița pentru a gusta.

Probabil că aș plânge în hohote, așa cu strigături, ca să scot din mine tot acel sac de deznădejde acumulat în ani, pentru ca mai apoi să pot zâmbi cu sufletul nu numai de fațadă.

Aș plânge încet, mocnit, a regret pentru tot ce putea fi și nu a fost, pentru tot ce odată ardea și acum s-a stins, pentru tot ce am visat și acum s-a ales praful. Aș putea plânge monoton, ca o ploaie nesfârșită de toamnă, reproșându-mi ce proastă am fost atunci când mi-am închipuit că având încredere și oferind sinceritate voi primi aceleași lucruri.

Aș putea plânge ca o ploaie de vară, doar pentru a mă descărca, iar în loc de tunete și fulgere aș putea sparge câte ceva, doar sperând că la final mă voi liniști și voi putea vedea curcubeul.

Aș putea să plâng de neputință, să plâng în van, așa  ca un copil răsfățat, pentru tot ce am vrut și nu am reușit să obțin…

… aș putea plânge în nenumărate moduri și pentru poate prea multe neajunsuri, dar nu pot să o fac azi, pentru că m-am dat cu rimel.

M-am rimelat și dacă aș plânge mi s-ar întinde rimelul și nu numai că aș arăta ca la balamuc, dar mai mult, ar trebui să o iau de la capăt… cu demachiatul, cu rimelatul, cu… și nu am timp, nici chef acum. Acum alte lucruri de făcut, lucruri mărunte, poate plictisitoare, dar care toate laolaltă pentru mine înseamnă viață. Așa că azi prefer să fac nu plâng, ci să-mi trăiesc clipa, să merg mai departe, cu fruntea sus, zâmbind uneori doar de fațadă, dar să nu plâng, deoarece și azi m-am dat cu rimel.

Citiți și Primele cinci luni fără tine

Guest post by Raluca Tomescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Rușine cu voi!

Te-am iubit la nebunie, exact așa cum erai

Am știut că vei veni!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro