Bărbații nu pot fi schimbați decât într-un singur fel: cu alții

Mihaela Cârlan

12 October 2014

O fericire trebuie plătită cu o nefericire mereu mai mare şi mai longevivă, e de părere o sârguincioasă suferitoare din dragoste. Specialiştii spun însă că femeile singure şi încă nefericite, sau invers, îşi întârzie salvarea fiindcă îşi “rumegă” trecutul. După ce că nici nu sună bine “rumegatul” ăsta, datul timpului pe “încet înapoi” şi retrăirea trecutului în speranţa desluşirii unor înţelesuri scăpate conduc direct în braţele depresiei. Dacă tot e să “rumegi”, atunci de ce să n-o faci mai repejor, dar profund, fireşte, şi să treci la nivelul următor. Măcar să se cheme că eşti “între relaţii”, şi nu captivă într-una oricum încheiată.

Îşi prelungesc ele oare suferinţa din cauza lui Aristotel? Parcă el zicea că melancolia – aşa se chema depresia la vremea aceea? – generează excelenţă în artă, politică, filosofie ori poezie. Păi, dragilor, triste au fost femeile de milenii şi câte au creat durabil din nefericire? Poate doar mările planetei să se fi format din lacrimile lor, că bărbaţii n-au prea ţinut cont de îndemnul acela frumos din Talmud – “Să nu-ţi faci femeia să plângă, pentru că Dumnezeu numără lacrimile femeilor”.

nefericire

Altfel, nefericirea femeilor le-a folosit, artistic vorbind, bărbaţilor, vezi Karenina. E clar că nefericirea n-a fost un dar al muzelor pentru femei. Ori să creadă ele că depresia te poate face mai deşteaptă, mai analitică, mai eficientă în comunicare, mai înţeleaptă, mai puternică, mai profundă…? Păi, n-or mai fi şi alte căi, mai ieftine ca suferinţă, pentru a evolua? Paradoxal, multe dintre aceste femei nu sunt la prima nefericire îndărătnică din dragoste. Şi atunci, fie studiile astea au fost făcute doar pe bărbaţi, mai rar atinşi de sindromul “Werther”, dar care, după ce-o păţesc, ajung să sufle şi în Fecioara Maria, fie femeile au în gene o atât de mare nevoie de dragoste romantică, încât pierderea ei are efecte profund destabilizatoare şi anulează orice dram de înţelepciune dobândită cu preţul unor suferinţe anterioare, ba mai mult, chiar şi instinctul de conservare.

Sătulă de atâtea poveşti triste şi întristătoare, care au mai reactivat şi din amintirile personale nu tocmai roz, m-am tot gândit unde-i hiba. La noi e. Există un adevăr, pe cât de evident, pe atât de ignorat: bărbaţii şi femeile sunt construcţii mentale şi sufleteşti foarte diferite. Iar noi, pe lângă că avem noiane de aşteptări, care de care mai năstruşnice în ochii lor, facem una dintre cele mai păguboase greşeli – ne încăpăţânăm să-i schimbăm. Luptă cu eolienele! Bărbaţii nu pot fi schimbaţi decât într-un singur fel. Cu alţii!

Și tu poți scrie pe Catchy! :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Vreau să mor

Şi ce dacă nu-i bun pentru tine, tu tot proastă eşti

Vedere din Polonia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
47,739 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro