Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când moartea iese la colindat

21 December 2017

Crezi că ți-e ție greu de Crăciun sau în zilele când te simți singur? E 21 decembrie 2017 și ieri dimineață mă smiorcăiam în gând Universului spunându-i… vai, mă simt singură, deși sunt cu bunica și mătușa mea alături.

Dar de ieri de dimineață, viața mi-a arătat din nou cât de căcăcioasă pot fi.

A sunat telefonul:

– Tatăl tău e internat de urgență la spital. Nu poate să respire.

Peste zece minute, a sunat iar telefonul:

– Colegul de clasă al Anei s-a sinucis. Era un băiat de 14 ani, vesel, frumos, prietenos – și trebuia să vină azi să aducă cadoul de Crăciun. Jucau Secret Santa, când  toți copiii își scriu numele pe un bilețel și îl pun într-o căciulă și fiecare trage apoi un bilețel cu numele unui coleg. Apoi pregătesc un cadou copilului căruia îi aparține numele de pe bilet. Cezar trăsese numele Anastasiei. Îi pregătise cadoul. Era și împachetat. Frățiorul lui l-a găsit ….erau în casa bunicilor. Părinții erau în vacanță.

Ana este nepoțica mea.

Cezar era băiatul de care prietena cea mai bună a Anei se îndrăgostise.

Dar Cezar era nepoțelul, era fiul, era fratele și era prietenul atâtor copii.

Am rămas mută în gânduri, încercând să înțeleg cum un băiat de 14 ani își încheie socotelile cu viața. De unde tăria să se gândească la ștreang? Unde au rămas copilăria și jocurile ei, cu încercări de a lua două pastile în plus sau poate o gură mare de vodkă sau chiar două trei…numai că să facă în ciudă părinților sau să îi supere, ca să le atragă atenția. Din asta s-ar fi trezit.

Nu știu ce simt copiii aceia, colegii lui de clasă, prietenii cu care bătuse mingea în ultimii ani și cei cu care stătuse ore întregi pe playstation în curse de mașini. Cei lângă care copiase la teză. Nu știu ce simte fata pentru care el era prima ei iubire. Nu vreau să simt ce simt bunicii lui, părinții lui și frățiorul lui. Dar știu că pentru toți, nimic nu va mai fi la fel.

brad craciun tristete

***

Aceeași zi, șapte ore mai târziu

Cățelușa bunicii, împlinise 14 ani anul asta și îi mergea tare rău în ultimele săptămâni. Nu mai mânca, abia pășea și, cu toată puterea pe care o mai avea, dădea din coadă când își vedea oamenii iubiți.

Azi noapte, a adormit pentru ultima oară. În somn, s-a stins.

Bunica mea era tristă de dimineață și nu știam de ce. Credeam că poate nu s-a odihnit bine. Dar ea m-a lăsat să mănânc micul dejun, a stat lângă mine la cafea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și apoi m-a prins de mână și mi-a spus:

– Nu am vrut să îți stric dimineața și de aceea nu ți-am spus încă. Dar Lili a murit. Azi noapte.

Ochii ei albaștri, mari și bătrâni, s-au umplut de lacrimi. Când vezi un om gingaș că ea plângând, te rupe. Își ținea lacrimile să nu mă întristeze mai tare, dar uitându-se în ochii mei, cu ochii adânciți în broboane de lacrimi, mi-a spus:

– Știi, a plecat simplu. Nu ne-a chinuit deloc. Atâta bun simț a avut și când a murit, așa cum a avut toată viața ei.

E tristă și acum și nu vrea să o arate ca să nu întristeze pe nimeni și va mai fi ceva vreme așa. Va deschide ziarul și, citind știrile, va citi gândurile ei. Durerile ei și le ține numai pentru ea.

***

Dragilor, nu cârnații care vă lipsesc sau cadourile pe care vi le doriți sau bradul mai mare contează. Astea le puteți cumpăra cu bani, când îi veți avea. Și veți uita repede că nu le-ați avut. Dar sufletele dragi pe care nu le mai aveți lângă voi, nu le veți putea răscumpăra mai târziu, când buzunarul vă e mai plin. Tot ce puteți face este să investiți în ele azi tot ce aveți, de fapt: Timpul vostru, atenția voastră, iubirea voastră.

Iubiți-i pe cei pe care îi aveți lângă voi. Asta o să fac și eu după ce pun punct acestui articol.

Mă duc să îmi îmbrățișez bunica.

Guest post by Sofia Isadora

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Se spune că părinții nu mor niciodată…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,927 views

Your tuppence

  1. Valentina / 22 December 2017 10:32

    Sa nu uitam sa spunem Craciun fericit si celor 2 din judecatori supremi din lumea asta: Cancerul si Infarctul.Foarte multi oameni blameaza bolile, dar ele fac dreptate pe lumea asta.Eu pentru ca ma bazez pe logica, bunicul a murit la 48 ani , a facut infarct, copilul lui la 60 de ani, tot infarct.Sa vedem cui ii face surprize anul viitor domnul Cancer si Infarct.Si uite cum cancerul, infarctul unora devine bucuria altora si sper ca domnul cancer, infarct sa imi aduca si anul viitor bucurie, cum mi-au adus anul asta.

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  2. Valentina / 22 December 2017 8:54

    Anul asta,luna trecuta bunica mea a primit cadou dumnnezeiesc:moartea copilului favorit la 60 de ani, ea avand 84 de ani.Asa ca nu este niciodata prea tarziu sa iti ingropi copilul.Nu pot spune, in vacante am avut mancare sanatoasa, la tara, dar unele chestii nu mi -au placut, nu a fost corecta.Sora mea cea mare a avut parte numai de munca in viata asta.Pe sora mea cea mica si cea mare le scula dimineata si le punea la munca, dar pe fetele copilului favorit le lasa sa doarma pana la ora 12.Eu am avut scandaluri cu ea toate vacantele, pentru ca eu ii spuneam:”Sunt in vacanta, nu la munca!”Sora mea cea mare mai tarziu mi-a dat dreptate si i-a parut rau ca nu procedat ca mine in copilarie.Stiu ca mai are putin de trait, mai ales ca si-a ingropat copilul favorit.Mama nu se mai dusase de vreo 5 ani sa o vada, desi are permis cfr gratuit, asa ca anul asta chiar cu o luna inainte sa ii moara copilul favorit a venit bunica la noi.Mereu ii spunea:”Din cauza ta a murit tata la 48 de ani!”, nu au avut o relatie apropriata. Mama si-a iubit foarte mult tatal, dar pe bunica nu am auzit-o sa zica nimic de bine.Eu nu o sa ma duc la inmormantarea ei.

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro