Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce i-ai scrie, dacă i-ai scrie, după ce te-a părăsit? (II)

18 January 2020

N-am fost părăsită, dar ne-am părăsit. Și mai cred că în viața asta nimeni nu părăsește pe nimeni cu adevărat. 

Ne-am avut fix cât a putut sufletul fiecăruia dintre noi să ducă o iubire atât de grea.

Apoi, am rămas prinși cu bucăți din sufletul celuilalt în dinți, separat de unul de celălalt. 

Am cutreierat mult prin visele celuilalt pentru că în viața noastră, prinși în vrajă, am uitat să ne dezbrăcăm trupurile murdare de orgolii, vicii și datorii.

Îți mulțumesc că m-ai învățat măsura timpului! 

Îți mulțumesc că mi-ai arătat cum nimic nu măsoară momentele, exceptând fericirea și durerea. 

Nu ne-am spus niciodată cât de mult ne iubim într-un deceniu, dar atâta timp cât ne-am demonstrat, nu aveam cum să pierdem ceva. 

N-am pierdut timp, n-am făcut risipă de cuvinte și nici nu ne-am vorbit mai mult decât trebuia, uite așa trupurile noastre au alcătuit un întreg splendid.

Închin în cinstea noastră un pahar cu vin!” 

Nu sunt gânduri către el, e un gând către toate cele care ajung întâmplator sau nu să citească aceste rânduri. 

Iubiți cu patimă și cu dinții adânc înfipți în inima celuilalt, până la durere, dar vă rog să vă opriți atunci când simțiți că s-a ajuns la saturație. 

Dăruiți(-vă) timp de calitate, restul se așază la locul lor fără prea mult efort, dacă învățați măsura timpului. 

Cât despre noi, ne-am iubit prea mult unul pe altul încât să fim atât de meschini să ne privăm de libertatea vieții, proces care poate apărea odată cu iubirea. 

Hai, iubitule, sub geamul din colțul inimii să bem o sticlă de vin, paharul de adineauri s-a spart. 

Altă poveste, aici

 Guest post by  LLV

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Epoca de aur a gloatelor

Mi-e dor de tine, dar nu mai pot cu tine

Cum arată fericirea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro