Ce poți spune despre o fată de 30 de ani care s-a sinucis? Că a fost frumoasă și deșteaptă, că a iubit poezia și un bărbat care nu a meritat-o?

28 March 2022

Ce poți spune despre o fată de 30 de ani care s-a sinucis? Că a fost frumoasă și deșteaptă, că a iubit poezia și un bărbat care nu a meritat-o?

Numele ei a fost Sylvia Plath. Încă din tinerețe a suferit de o formă severă de depresie și a fost tratată cu invaziva metodă de tortură a electroșocurilor, astăzi considerată o atrocitate. A iubit să scrie poezii și a iubit un poet. Depravat, mason convins că e de proveniență superioară, dornic să-și răspândească sămânța prin lume pentru a genera genii. Au avut doi copii. Fata, Frieda, scrie poezii. Băiatul, Nicholas, s-a sinucis ca și mama lui. Rumpelstiltskin (n.red. basm german scris de Frații Grimm) a făcut ravagii printre familiile celor ce și-au amanetat sufletele pentru faimă și bogății. Sylvia a fost victima abuzului fizic, verbal și mental. După moartea ei, feministele i-au amenințat soțul cu castrarea.

Pentru că erau încă căsătoriți, deși o înșelase cu cruzime și aroganță, i-a moștenit drepturile de autor. Nemernicul i-a distrus un jurnal personal și și-a împiedicat copiii să-i vadă însemnările până în anul 2013. A dat vina pe ea cu fiecare ocazie pe care și-a creat-o, lamentându-se că a fost un neînțeles. Și alți prieteni de-ai lui s-au purtat la fel cu primele neveste sau iubite. Bârfa masculină le-a considerat nebune și multe dintre ele s-au sinucis sau au fost închise la casa de nebuni. Sper că idioții s-au întâlnit în iad și le-a luat dosul foc.

Sylvia in Paris, 1956 (©Gordon Lameyer)

Citiți și Sylvia Plath – când mintea nu te mai lasă să trăiești

Mi-am permis să traduc una din poeziile ei, mai altfel, mai tămăduitor.

Frog Autumn

Summer grows old, cold-blooded mother.
The insects are scant, skinny.
In these palustral homes we only
Croak and wither.

Mornings dissipate in somnolence.
The sun brightens tardily
Among the pithless reeds. Flies fail us.
he fen sickens.

Frost drops even the spider. Clearly
The genius of plenitude
Houses himself elsewhere. Our folk thin
Lamentably.

Toamna ca o broască (1958)

Vara îmbătrânește, mamă fără simțire.
Gângăniile s-au subțiat, trăiesc mai mult în amintire.
În mocirlele pe care încă le mai locuim
Nu ne-a rămas decât să croncănim și să ne ofilim.

Diminețile se risipesc în somnolență,
Soarele și-a întârziat propria efervescență
Printre trestii sterpe. Gâzele dezamăgesc.
de el mlaștinile se îmbolnăvesc.

Bruma s-a scăpat până și pe păianjen. Cu siguranță
Geniul belșugului își caută o altă dimineață.
Ai noștri s-au strâns
De plâns.

Pe Liliana o găsiţi aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.

Mintea mea nu mai este prizoniera gândului cum să te fac să mă vezi

VII. Nu vei ști niciodată

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro