Ajuns viral de câteva săptămâni, video-ul în care o mamă îşi loveşte copilul cu oale în cap şi îl înjură provoacă hohote de râs în rândul compatrioţilor. S-a ajuns până acolo încât s-au făcut şi remix-uri muzicale pe tema lui, care mai de care mai „inspirate” şi mai „amuzante”, pentru mulţi. Mă uit în jurul meu şi-mi spun: „În ce societate bolnavă trăim, dacă un copil abuzat verbal, fizic si psihologic provoacă valuri de amuzament, în loc să ne înfurie şi să ne mobilizeze?” De când sntem atât de caşti emoţional, încât găsim plăcerea chiar şi în videoclipurile care ar trebui să ne provoace întristare şi dezgust? De câte oale în cap este nevoie, pentru ca un copil să se transforme în viitorul adult cu comportamente antisociale?
Pe de altă parte, mă intreb dacă soluţia alternativă i-ar face bine. Să spunem că, într-un univers paralel, românii şi-ar da seama că ceea ce văd este greşit și că a găsi plăcere în așa ceva este un semn de boală. Să spunem că unii dintre noi s-ar mobiliza şi ar face demersurile necesare pentru ca autoritaţile să intervină. Poate că cel mic ar ajunge în sistemul de asistenţă socială. Aţi văzut documentarele despre centrele de plasament? Din punctul de vedere al majorităţii ar fi teribil de amuzante, asta dacă am mai putea să reacţionăm, cumva.
Concluzia e că sufletul societăţii noastre e putred. Asistăm la cazuri de maltratare emoţională, verbală si fizică a unor copii şi ni se pare corect, ba chiar ilar. Ştim situaţiile din sistemul care ar trebui să îi ajute, însă închidem ochii și la acestea. Ne argumentăm deciziile cu un bine plasat „câţi dintre noi nu am fost loviţi de părinţi când făceam câte o prostioară şi uite că am ajuns chiar bine”.
Nu, nu suntem „bine”! Dacă ne amuză un copil care primeşte palme, oale în cap şi insulte de la mama lui, înseamnă că undeva, ceva, în noi, e profund greşit şi bolnav. Dacă nu ştim să ne stăpânim tendinţa de a discrimina şi să înţelegem că ceea ce vedem acolo e o dramă, înseamnă că nu ne putem numi maturi. Dacă nu reacţionăm la astfel de cazuri, înseamnă că toate palmele pe care le-am primit, atunci când eram mici, au fost fără rost.
Citiţi şi
Cum să te desparți de un partener agresiv
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
