Linia este, într-adevăr, foarte fină între vina ei, a amantei și vina lui, a bărbatului-soț trădător.
Dacă vei asculta varianta nevesti-sii – nicidecum îmbătrânită, ci doar matură, cu experiență-n buletin și pe umerii apăsați, dar blondă și chiar frumoasă, cu buze cărnoase și ochi cristalini – o va descrie pe noua cucerire a lui bărbat-su ca fiind o ușuratică (elegant spus), cu mult mai tânără decât ea și mult mai dornică de viață și, bineînțeles, de… sex!
Însă ea, nevasta, este scuzată, fiind gravidă de luni bune de zile, kilogramele înmulțindu-se și dânsele, iar rădăcinile blondului ei nemaiavând vreo legătură cu cele de la cununia civilă, când era prospăt vopsită și frumos coafată.
Bun! Până aici ne-am lămurit cu privire la părerea preaînsărcinatei. Dar dacă îl luăm la interogat pe încă-tânărul-soț-și-viitor-prospăt-tată, vom atribui vina aceluiași subiect al poveștii?! Nicidecum! Vina este, bineînțeles, a nevesti-sii, care, ”zgripțuroaică, și grasă, și neîngrijită”, îl cicălește țipând și îl ceartă pentru nedusul gunoiului și pentru oricare alt ”nimic”, iar toate acestea l-au purtat pe el, ”săracul”, în brațele tale de amantă, calde, primitoare și tandre. Cum ale nevesti-sii n-au mai fost cu el, culmea, de ani de zile!
Dar, totuși, îi poartă pruncul, în pântece, de nouă luni… Fix nouă, da, iar săptămâna aceasta, în care voi v-ați cunoscut, ea va naște, iar el se va muta la frate-su/soră-sa/bunică-sa, doar ca să scape de zgripțuroaică și să fie cu tine, naiva pământului, care te-ai amorezat de un victimizat și de un plângător de propria-i milă. Și propria-i soartă!
Bine din nou și mergem mai departe, la monologul ei, al amantei. Ea ar relata, probabil, cel mai sincer, toată această situație: s-a amorezat, și pe bună dreptate, de galanteriile lui, de vorbele lui dulci și fine, i-a crezut fiecare mărturisire cum că, inițial, era un bărbat relativ singur, apoi că s-a îndrăgostit atât de tare de ea, încât, de teamă să nu o piardă, nu i-a spus că este mai mult decât căsătorit și mai mult decât însărcinat, cu viitor rol de tată, ca în final să o asigure de întreaga lui dragoste pasională și nebună, lăsând-o pe fosta gravidă, cu plod cu tot, și plecând după cea din urmă, prin lume.
Bine, bine, dar dacă ea, amanta, nu se vrea într-o ecuație de acest gen?! Dacă ea, în naivitatea ei, are totuși o fărâmă de feminism în plus peste dragostea pe care ți-o poartă, căci ea ți-o poartă pe bune, atunci nu va face altceva decât să te împingă înapoi lângă ”zgripțuroaica” ta, să inventeze scuze că dragostea s-a spulberat și să caute motive de a se arunca, teoretic sau chiar și practic, spre cel care știe că, pe undeva, te-ar putea face să o regreți.
”Norocul ei!” să-l numim, acum, în final; atunci însă, neimaginându-și, în prostia ei, că pentru tine a fost doar ”o relație deschisă” și că nevastă-ta o va trage iarăși de pe urma ta, cu o altă viitoare dornică de iubire, în timp ce tu ești singurul purtător de vină, linia aceea rezultantă nemaifiind atât de fină, ci trasându-se, îngroșată, spre subiectul tău.
Cu admirație, Irinei.
Irina, OM frumos și pe dinăuntru, și-n afară!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Când devine feminismul prea mult?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
