Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum mi-a furat Liviu Dragnea cele 5 minute de glorie!

29 May 2019

Ziua votului a început într-un calm desăvârșit. Nimic nu părea a anunța furtuna ce avea să urmeze…

Micul dejun în familie şi fuga-fuguța la vot, întâi la belgienii care ne-au adoptat ș-apoi dincolo. Dincolo, unde vom apăsa ștampila cu olecuță mai multă pasiune. În naivitatea mea, credeam că peticul de pământ românesc din capitala Europei ne aştepta cu braţele deschise. Ce tare mă înșelam, ce repede uităm traumele trecutului…

Am început bine: 5 minute ne-au trebuit ca să votăm pentru alegerile belgiene! Floare la ureche!

La 12 trecute fix eram la ambasada României de pe Rue Gabrielle, soarele strălucea generos, iar eu abia așteptam să votez și să fug la întâlnirea cu Nicoleta Beraru!

– Wooow, ce multă lume, iubitule, crezi că ajung eu la întâlnire? E la ora 15:00 și trebuie și să conduc un pic până acolo!

– N-ai nicio șansă!

A avut dreptate, nicio șansă! Au urmat aproape șapte ore de așteptare, oamenii veneau în număr tot mai mare, strada devenise neîncăpătoare, nervii întinși la maximum începeau să cedeze. Ziua nu mai era frumoasă. Eram umiliţi, furioşi şi obosiţi. Şi începeam să realizăm că doar jumătate dintre cei prezenţi vor reuși să voteze. 😞

Pe la ora 16:00, oamenii au început să scandeze: “Vrem să votăm!”

Au blocat strada, a venit poliția, totul devenea dramatic! Circulau tot felul de zvonuri despre ștampile dispărute, aflaserăm cât de greoaie este procedura de vot şi ne devenea tot mai clar că… nu suntem doriți. Că statul român, guvernul PSD, nu ne vor votul. Logic, doar știau că nu ei sunt aleșii noștri. Democrație, libertate de exprimare, dreptul la vot? Poveşti de adormit copiii.

Noi ne pregăteam să trecem prin furci caudine care începeau cam așa:

– scanarea actului de identitate

– întrebarea: votați pentru Europarlamentare sau pentru Referendum? Sau pentru amândouă?

– completarea a două tabele (nu un tabel cu două coloane, nuuu, așa ar fi fost prea rapid!) cu datele personale din actul de identitate. Câte cifre sunt în CNP? 15 sau 20?

Una peste alta, fiecăruia  dintre noi i-au trebuit cel puțin 6-7 minute să voteze!

Am votat la ora 18:45, tremurând de furie, de epuizare și de neputință. Cel mai tare mă durea gândul că oamenii care se aflau încă în stradă nu vor reuși să voteze! Că au stat 7 sau chiar 8 ore în stradă DEGEABA! Că li se vor închide ușile în nas! Că vor fi goniți de poliția belgiană ca niște infractori! Toate astea în anul de grație 2019!

L-am întrebat pe preşedintele secției de votare, distinsul domn Constantinescu, ce planuri are cu cei care nu vor reuși să voteze până la ora 21:00! A urmat o discuție sterilă și inutilă. Domnul nu avea nici o intenţie să ajute pe cineva. Ordinele erau clare, doar nu era să plece urechea la ce îi spuneam eu, nu?

Am plecat de la ambasadă cu capetele plecate şi nespus de trişti. M-am uitat lung la marea de oameni și le-am urat stins: “Dumnezeu să vă ajute să reușiți să votați!”. Însă, nici unul dintre noi nu credea asta…

În orele ce au urmat, după veştile bune de la exit-poll-uri, au început să curgă mărturiile celor ce nu reușiseră să voteze. Dramatice, revoltătoare, triste, mărturiile veneau din toate colțurile Europei. Încă o dată, își bătuseră joc de noi!

A doua zi de dimineaţă, am primit un mesaj de la Carla Cristina Tănăsie, prietena mea de la Digi24: “Vrei să povestești cum a fost ieri la votare?” Sigur că voiam, mi-era sufletul plin!

Citiţi şi Dragnea, la puşcărie. Cu ce ne-am ales

Spre mirarea mea, nu Carla voia să discute cu mine, am priceput un piculeţ mai greu că fusesem invitată la un live pe Digi24! Wooow, să vezi că devin vedetă! OMG, să-l sun pe tata să mă vadă :-)))! Vai de mine, nu sunt fardată niciun strop, cum să apar eu aşa la televizor, păcatele mele? După ziua de ieri, m-am trezit de parcă mă călcase trenul (dus şi-ntors!), abia trăsesem niște haine pe mine și fugisem la birou! Cine să aibă timp de farduri, cui îi mai păsa? 🙂

Epilog: cu 10 minute înainte de live-ul meu, Liviu Dragnea era condamnat la trei ani și jumătate cu executare! Domnul drăguț de la Digi24 mi-a scris: “Pică tot momentan, că a intrat Dragnea peste noi, a primit cu executare şi acum suntem axaţi pe el!” 🙂

Aleluia! Există dreptate! Ș-oricum, nu eram fardată. Şi nici nu știu dacă bluza cu buline dădea bine la TV!

Mai bine mă gândesc cum găsesc eu un “Digi24 live” să mă uit cum îl duc la pușcărie pe nenorocitul ăla!

Guest post by Nora Cosmin

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Și noi cu cine votăm?

Dragostea durează trei luni

“Ești prea bună, nu vreau să te fac să suferi”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
687 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro