Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă vreodată voi îndrăzni să uit… Să nu-mi dați voie să uit!

10 June 2019

”Dacă vreodată voi îndrăzni să uit… Să nu-mi dați voie să uit! Trageți-mă de mâneca zilei de lucru, smulgeți-mi țigara dintre degete, pălmuiți-mă fără milă în fața teatrului Bulandra, vârâți-mi ace înroșite în ceafă, zdrobiți-mi degetele în deschizătura spre ziuă a ușii, confiscați-mi hârtia și creionul, stingeți-mi luminile de scenă la apogeul celui mai orgolios monolog, alungați-mă dintre voi, orbiți-mi tristețea, durerea și iubirea, dacă vreodată voi îndrăzni să uit!

Plângeți-mă fals și de circumstanță, dacă în timpul numărat al vieții mele de actor voi avea nerușinarea de a uita: ultima plimbare noaptea, prin pasaj, cu Toma Caragiu; schimbul de țigări proaste (ca pe front) dintre mine și Cornel Coman; încălecatul zănatec alături de Mimi Petruț; răsfoitul fierbinte al ultimei cărți de poezie a magului Emil Botta; repetițiile din cofetăria blajină a lui Fory Etterle; râsul bărbătesc și imperial al chinuitului Amza; iubirea misterioasă, umblând pe lume învăluită în aburi de cafea turcească a Elizei Petrăchescu. Să nu-mi dați voie să uit că atâta carne din carnea sufletului meu de om e ruptă din carnea sufletului lor fără seamăn. Trageți-mă de cotul hainei mele peticite de actor, încă prea tânăr și nepriceput, și zvârliți-mi în față: n-ai știut, n-ai văzut, n-ai înțeles la timp cine îți punea atunci mâna pe umăr și îți spunea râzând, o, râzând colosal: Du-te înainte, băiete, că merită, pe cuvânt că merită!

N-am nevoie de pioșenia respingătoare a bocitoareleor de profesie, ci doar de mândria că sufletul meu este de pe acum bogat și că nu-i va uită niciodată.”

Adrian Pintea, 1984

Actorul a murit pe 8 iunie 2007, la 52 de ani.

sursa: Cinemarx



Citiţi şi

M-ai avertizat să nu mă îndrăgostesc de tine

S-a întâmplat să mă urmărească un domn cu două pungi după el

Viața lui Heath Ledger: un adevărat Casanova la Hollywood, mort prea devreme

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,209 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro