De azi, el e al tău

17 January 2022

El a sărutat pe cineva cu aceeași pasiune cum o face cu mine. A dezbrăcat pe cineva cu dorință, i-a vrut fiecare centimetru. A iubit pe altcineva, a făcut planuri de viitor, a visat la casă, copii. A fost foarte greu să accept că chiar mă iubește, că și-a lăsat trecutul naibii și acum a început să se reconstruiască.

Oare oamenii pot uita trecutul?

Cum e să stai și să te temi că omul acela vede în tine pe cineva pe care a iubit anterior? Îi este greu? Îi place? E dureros?

E greu să acceptăm că am acceptat trecutul cuiva. Uite, e greu. Spuneți ce vreți, dar fiecare dintre voi s-a gândit măcar o dată: “Ce culoare aveau ochii ei/lui?” Și eu m-am gândit.

De ce am renunțat la acest monolog? (Cam multe întrebări pun, și toate trecut pe lângă subiect, dar, în fine…)

Oamenii au nevoie de oameni, cineva trece mai greu de pierderea unui suflet, cineva nu trece niciodată. Cineva a pierdut, cineva a fost o pierdere. Însă, un lucru știu sigur, el acum e doar pentru mine. Fizic și moral, și știu sigur, că eu sunt doar pentru el, aici și acum.

Ambii cândva am aparținut altor oameni, care (poate) ne-au iubit, pe care (poate) i-am iubit, dar ne-am dat șansa să fim fericiți. Și dacă într-o zi i-aș arăta ce parfum mi-am luat și o să spună că e aroma preferată a fostei lui, aș prefera să tacă. Unele lucruri, pur și simplu, nu vreau să le știu, unele momente nu vreau să le cunosc. Poate mi-i frică, dar poate o să plâng sau o să mă închid în mine, că na!, îi zic că sunt geloasă pe fosta lui pe care nu a văzut-o de ani.

Mi-i greu să știu cum aș proceda să îmi zică: “Uite, aia e fostă’mea, hai să o salutăm!”

Știu că o să îl strâng de mână mai tare și o să o salut cu respect, pentru că odată cu plecare ei, el a fost în așteptarea mea, el a înțeles și și-a șlefuit modelul pe care vrea să-l vadă lângă el. Datorită ei, el azi e mai puternic; pentru că atunci a fost distrus, azi este fericit lângă mine; a dispărut ea și am apărut eu.

Charlotte Rampling photographiée par Terry O’Neill, 1975

Nu, acum nu mă tem că sunt comparată. Știu că sunt iubită, sunt a lui și nu îi pare rău că din zecile sau sutele de brunete cu păr lung, trecute de 20, cu idei de viață, aranjate și bine-determinate, a ales un minion de 1.64 m, cu majoratul în buletinul de identitate, care zâmbește ca un bebeluș când mănâncă ciocolată și pe care l-a făcut să se simtă copil și matur totodată.

Și tu ai trecut prin despărțire, și eu am trecut, și noi toți am trecut, dar asta nu ne face să ne temem să fim din noi fericiți, și nici nu e cazul să credem că nu merităm încă o șansă la dragoste, un sentiment nou. Nu îți fă griji: în intersecție, în mall, la teatru sau în rândul de la baie tu o să-l întâlnești. Să nu-ți fie frică de fața lui tulburată și obosită, fă-l să râdă, iar dacă o să fii fericită din această cauză, să știi că trecutul lui s-a terminat în acea mili-secundă. De azi, el e al tău.

Guest post by Anonimă

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubesc să călătoresc sau să petrec timp singură, nu sunt nebună

Cununa regăsirii

Angelina Jolie – vizită surpriză în Ucraina

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro