De ce fugiți de cratiță?

Gloria Alexandru

23 August 2016

gloria alexandruIubesc ziua de sâmbătă. E ziua mea fără cronometru, fără alarmă de ceas oprită de trei ori înainte de a mă ridica din pat. Când intră soarele pe sub draperie şi-mi bate direct în ochi, când vin copiii să mă trezească şi se urcă în patul nostru. Ei pornesc desenele animate, eu încă moţăi. Nu trebuie să fiu nicăieri la oră fixă. E ziua din săptămână când îmi place să pun supa pe foc şi să fug să fac piaţa. Mersul la piaţă are ceva aparte, un soi de relaxare căutând produse bune de pus pe masă, cu un soi de socializare culinară. Mai afli câte o reţetă recomandată de o bătrânică sau te întâlneşti cu cineva şi schimbaţi impresii despre meniul de weekend. Şi pe lângă orice ai avea nevoie din piaţă, merge un buchet de flori proaspete, pe care vânzătoarea nu înţelege de ce le vrei aşa vrac, fără ambalaj, pe care să le pui în sufragerie.

Copiii sunt cu tatăl lor la plimbare, la bunici sau pe stradă cu bicicletele, iar tu, tu eşti şefa oalelor.

Nu ştiu de ce se feresc unele femei de rolul femeii de lângă cratiţă. Dacă îţi place să mănânci sănătos şi îţi place să le oferi celor din jur bunătăţi culinare, de ce să-ţi fie ruşine că stai măcar o zi pe săptămână la cratiţă? Oricum în restul săptămânii găteşti lucruri rapide, care se pot prepara uşor seara când reuşiţi într-un final să intraţi în casă. Stereotipul ăsta le ruşinează atât de mult pe unele femei, încât nu au curajul să spună lumii ce bucătărese desăvârşite sunt?

Pe mine gătitul de weekend mă relaxează, pentru că atunci nu am niciun cronometru, atunci nu vin grăbită de la serviciu, nu mă agit să schimb copiii, nu mergem la diverse activităţi extracurriculare si nu stau stresată că oare ce fac de mâncare aşa, super rapid, pentru că ne-am întins prea mult prin oraş sau pe la bunici. Sâmbăta e doar a mea. În bucătăria mea eu sunt şefa. Când găteşte el, e el şeful, evident. Dar nu gătim împreună. Fiecare cu ce ştie şi cum ştie. Cu orgoliul culinar propriu.

femeie gatit

E evident că cel mai greu e să cureţi bucătăria după un astfel de exerciţiu de creaţie culinară, dar ai timp să te relaxezi mai târziu, când dormi la prânz cu picii.

De ce-i e frică femeii să facă mâncare? Femeii de azi, pentru că discuţia asta nu puteam să o avem decât în secolul nostru, al emancipării femeii, al supra egalităţii de şanse cu bărbaţii, când multe doamne îşi reneagă orice formă de îndeletnicire culinară pentru că n-ar mai da bine în contextul social în care se învârt, pentru că nu mai e trendy acum să mănânci sănătos acasă.

Azi, a mânca sănătos înseamnă un multishake cu nutritive, smoothie cu chestii verzi – broccoli, pătrunjel, ţelină, spanac, castraveţi, ghimbir proaspăt, hai, fie şi câte-un măr aşa, mai comestibil, câte o mână de seminţe de diverse chestii – in, dovleac, cânepă sau pudră proteică spus mai pompos, şi mai primeşti eventual o lămâie, aşa, să-ţi taie greaţa.

Un astfel de mix de vitamine îţi promite să te scoată din orice stare de somnolenţă, să-ţi dea un boom de energie, să te facă să radiezi şi să expiri prin toţi porii sănătate. Cu o astfel de hrană, zău că n-ai cum să te îmbolnăveşti. Dacă eşti suficient de insistent, poţi primi şi certificate de garanţie.

Unde pui că nu mai ai oale şi crătiţi de spălat, deci clar ai scăpat de stereotipul femeii la cratiţă, pentru că acum foloseşti doar blenderul şi-ţi duci cu tine sucul peste tot, să vadă lumea că tu te hrăneşti sănătos. Ai renunţat la supe, ciorbe, tocăniţe şi piureuri, spanacul e mai bun crud, supa, dacă chiar ţi se face poftă, găseşti varianta raw-vegan, iar tocăniţa de pui sau mistreţ e pentru oameni care n-au descoperit ciupercile sau dovlecelul, crude evident.

Chestia asta cu mâncatul e clar subiectivă, ţine de intimitatea fiecăruia şi de gusturile lui, dar zău că nu pot crede că genul ăsta de hrană la pahar cu buruieni şi seminţe poate să-ţi lase vreo plăcere la nivelul papilelor gustative. Nu vreau să se simtă nimeni atacat de opinia mea, eu sunt carnivoră şi consum cu regularitate produse din carne, ouă, lapte, iar sezonul primăvară-vară îmi diversific şi eu mai mult paleta spre salate, lângă un grătar. 🙂 Până atunci, prefer murăturile în sezonul rece, în locul legumelor arhipesticizate din extrasezon.

Cred că atunci când spui că vrei să mănânci sănătos trebuie să-ţi supraveghezi îndeaproape hrana, indiferent care ar fi ea. Iar o hrană sănătoasă înseamnă azi un control al pesticidelor la fructele şi legumele cumpărate, care dau o mulţime de alergii, şi înseamnă identificarea unor surse cât mai aproape de gospodăriile ţărăneşti pentru consumul de carne neîmbuibată cu hormoni. Greu, mai ales când stai într-o metropolă. Până la urmă, ne asumăm fiecare rolul de CTC pentru hrana familiei noastre. Şi cred că e tot mai greu să o facem cum trebuie.

De asta aş invita femeile care cred că a-şi prepara singure hrana implică o cădere de pe piedestatul femeii de afaceri să înţeleagă că e tocmai încununarea ei. O femeie care are succes în afaceri sau are un serviciu bine plătit pe măsura serviciilor ei, şi care ştie să şi gătească ceva familiei nu poate fi decât perfectă.

Nu că cine n-o face nu e perfectă, e doar poate prea orgolioasă să-ţi aducă aminte de toate calităţile ei, iar eu nu cred în lozinca „nu ştiu să fac mâncare”. Lasă o femeie închisă într-o casă cu cămara şi frigiderul aprovizionat, timp de o săptămână, să vezi dacă moare de foame. Va şti singură să-şi prepare ceva de mâncare. Instinctiv.

Gătitul nu e după reguli fixe, e după gust, e după chef, e după om, e după cum ai motivaţia să o faci şi e după buzunar. Sunt prea sărac să mănânc junk food, pesticide la promoţie cu legume, fructe.

Încerc să-mi amenajez propria grădină cu legume, visez frumos la grădina lui Jamie Oliver, şi nu o fac pentru că-mi place la nebunie durerea de spate după plivit, ci pentru că mor de drag să văd copiii cum îşi culeg roşii şi castraveţi din grădină, ori se urcă pe scară să culeagă cireşe. Visam la o grădina mare cu gazon şi flori. Am renunţat la ea şi am aranjat-o în grădina de legume. Din buruienile mele aş putea să-mi fac chiar câte un shake din când în când, aşa, să par mai trendy. Şi, recunosc, nu îngrijesc singură grădina, îmi permit să plătesc un om care să o cureţe, dar nimic nu e mai important decât hrana noastră şi a copiilor noştri. Şi nu apreciezi asta decât atunci când copilul tău gustă un fruct din supermarket sau piaţă şi în secunda doi e tot urticarie. Sănătate curată.

Pe Gloria o găsiţi întreagă  aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Plecări

Unde-i iubirea de altădată?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,431 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro