Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce îmi iubesc soția

7 July 2018

Da, sunt bărbat, am 45 de ani, Taur (la zodie mă refer), citesc Catchy (nu de alta, dar mi-a trimis soția invitație pe Facebook și n-am putut s-o refuz). Nu citesc zilnic, dar mai prind câte un articol, mai ales acolo unde sunt multe like, share și comentarii. Wow! E greu în lumea voastră, a femeilor care vă credeți buricul pământului (nu generalizez, dar spun un adevăr). Vă place să criticați bărbații și aveți impresia că totul se întâmplă din vina lor. Azi mi-am făcut curaj în primul rând, și apoi timp să vă scriu și eu ce cred despre femei, am văzut, citind articolul Anonimului că sunteți foarte mirate că și bărbații se confesează. Am citit și „De ce nu te mai iubește bărbatul” și m-am crucit. Era o doamnă acolo care spunea că nu are haine de schimb pentru când gătește și am zis OMG!!! În fine, vă miră că avem un cuvânt de spus, chiar dacă o facem sub protecția anonimatului (vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă ne-am da numele real?). Mâine-poimâine o să vă surprindă faptul că existăm. Să vă mai spun ceva: eu nu mă pricep la povești, sunt inginer, așa că vă fac o listă. Poate pricepeți mai ușor. Încă ceva, să nu uit: sunt misogin. Am fost foarte foarte, tot din cauza unei femei, acum sunt așa-și-așa. O să vă scriu de ce îmi iubesc soția. A doua. N-am cum altfel, decât prin comparație cu prima. Și în comparație cu ce am citit prin Catchy. Să mă credeți, chiar trebuie s-o fac. Unele chiar nu se nasc femei și n-au nici cea mai mică intenție să devină femei.

Ca la școală, compunere de clasa a doua. De ce îmi iubesc soția? O să vorbesc de o zi obișnuită de weekend, că mi-e mai la îndemână, în timpul săptămânii suntem plecați la servici până seara amândoi.

couple

Sursă foto: bloglovin.com

  1. Pentru că se trezește mereu înaintea mea, face cafeaua și întotdeauna se întoarce lângă mine în pat (după ce face duș și se dă cu puțin parfum (sau cremă de corp, nu știu exact, că are o grămadă în baie), citește și mă lasă să mai dorm cu capul pe perna ei, fără să tragă de așternuturi pe partea ei sau să mormăie îmbufnată. Nu umblă dezbrăcată prin casă și nu intră peste mine în baie. O ador când își pune pe ea un tricou de-al meu, ca să fiu sincer, și i se ghicesc discret formele. 😉 Mă incită.
  2. Mă așteaptă până fac ochi și întotdeauna zâmbește. Chiar și când se simte mai rău (știți voi) sau avem ceva programat de dimineață. Îmi place la nebunie cum se uită la mine dimineața!
  3. Nimic nu e bătut în cuie, totul se face împreună, la comun. Nu am chef de piață sau de gătit în dimineața aceea, nu-i nimic, mâncăm ceva la repezeală și lenevim. Uneori până la prânz, iar dacă nici atunci nu avem chef să facem lucruri prin casă, mergem la Mall-ul din apropiere sau comandăm pizza acasă. Curățenie facem mâine, când vom avea amândoi chef, așa că va merge mai repede.
  4. Nu se răstește la mine niciodată. Nu crede că sunt leneș sau nesimțit și nici că mama e de vină pentru ceea ce fac, sau educația pe care am primit-o acasă. Îmi place că înțelege un lucru atât de simplu: dacă vreau să fluier, fluier, chiar dacă există cine știe ce obligații, să le zicem, casnice.
  5. Nu crede că există munci ale bărbatului distincte față de cele ale femeilor. Adică duce gunoiul, dacă e nevoie, iar dacă trebuie, face singură cumpărăturile sau pune murături. Ce mentalitate de Ev Mediu e asta că bărbatul trebuie să bată covoarele și să facă treaba brută la curățenie? Femeile vor egalitate, dar cu cine? Cu un om pe care îl desconsideră din start? Terminați cu prostiile! Am ajuns să duc gunoiul ca să o eliberez pe ea de unele treburi sau pentru că vreau eu să mă simt folositor! Nu pentru că socru-meu, celălalt, fie iertat, era sclavul în familie și animalul de povară căruia i se poruncea, iar dacă nu făcea, era făcut în fel și chip. Nu aștept să mă roage, pentru că sunt atent la ce face, la cum se simte, iar asta am învățat-o numai de la ea. Îmi respectă libertatea și așa am ajuns să o respect și eu.
  6. Nimic nu e „obligatoriu”, orice se poate schimba, dacă dorim la fel, dacă simțim la fel, dacă hotărâm la fel. Dacă ea vrea să se uite la televizor și eu să tund iarba, exact așa facem, fără să ne certăm. La un moment dat, poate fi și invers, așa că am priceput faptul că a acorda libertate de alegere e esențial într-o căsătorie. Fără să te enervezi, fără să trântești, fără să urli și să bați cu pumnul în masă că lucrul cutare numai ATUNCI trebuie făcut, când vrea celălalt.
  7. Și da, după ce gătește (niciodată tocăniță, cum am văzut – „bărbatul trebuie să mănânce mâncare gătită, la ore fixe…” whaaaaaaaat?), primul lucru după ce e masa strânsă e să facă duș și să revină în living proaspătă și zâmbitoare. Și nu i-am spus eu asta niciodată, chiar și eu am învățat din mers lucruri de care mi-a fost uneori jenă că nu le știam. Că și bărbatul poate să pună sau să strângă masa, să gătească și să pună rufe la spălat. Nu e niciunul idiot, e numai needucat prin vorba bună și puterea exemplului. Îmi place când e obosită să o văd în pat, cu o carte în mână și să-i aduc un ceai sau o înghețață. Nu tocmai atunci să cer cămașa X sau mâncarea nu știu care, sau să bat cu pumnul în masă că nu e ciorba caldă, ci să stau lângă ea și s-o privesc. Chiar dacă mi-e foame sau mor de sete. Pentru că știu că așa face și ea, când am nevoie de sprijinul ei. O ciorbă caldă găsești oriunde, căldura femeii pe care o iubești, nu.
  8. Nu e geloasă, pentru că are încredere în mine, și pentru că e de concepția că oricând te poți îndrăgosti. Eu însă mai am puțin până mă obișnuiesc. Nu îmi umblă în haine, în portofel, în telefon sau în laptop. Nici măcar nu trage cu coada ochiului. Mi-a fost rușine să continui să fac eu lucrul acesta, obsedat că mă înșală. Nu mi-e rușine acum să mă sune vreo colegă de la serviciu sau să primesc mesaje online. Nu-mi mai ascund telefonul, pentru că ea știe că se poate întâmpla oricui. Știți cum zice? „Ce nu știi nu te poate distruge.”

Așa că lăsați prejudecățile. Bărbatul nu e marioneta voastră, nici sclavul sau cărătorul de bagaje. Cred că ai partenerul pe care îl meriți, chiar dacă nu îl mai iubești ca în prima zi. E mare lucru să rămâi prieten și să te poți privi în ochi, să te poți împăca după o ceartă, fără să acuzi sau să jignești. Bărbatul nu trebuie ținut cu tocană, ci cu liniște și cu iubire, dacă asta vreți să primiți înapoi. Fiți prieteni, colaborați, negociați! Iubirea are o mie de forme, și nu, ea nu trece prin stomac, ci prin suflet. Nu dau sfaturi, dar ca bărbat poate fi frustrant să trăiești lângă o femeie care nu se respectă și nu e femeie, ci numai gospodină. S-a terminat epoca aceea, s-a schimbat conceptul de feminintate!!!

Cam așa stau lucrurile cu un bărbat care a fost căsătorit de două ori. Și încă ceva: așa cum vă purtați cu soții vostri, așa vă veți crește și copiii, să fie sclavi sau stăpâni. Aveți mare grijă, viața e lungă și nesărată, uneori. Acceptați și înțelegeți trebuințele celuilalt și faptul că numai moartea e definitivă, nu se poate nici negocia, nici amâna. Și nu mai fiți atât de rele!!! Cum să trăiască cineva lângă voi, când singurul lucru pe care îl aude e că nu e bun de nimic și că mama lui e de vină? Că e bun numai la cărat plase/geamantane, spălat mașina și dus gunoiul? Cum? V-ați întrebat vreodată?

Guest post by Inginerul

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cititoarea (falsă poveste de Crăciun)

Iubirea este un cerc

O poveste terapeutică

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Elena Opran / 13 November 2019 17:36

    Woauuu! Pare relatia perfecta iar tu barbatul aproape perfect!

    0
    0
    Reply
  2. Ale / 1 October 2019 22:26

    As fi in al 9 lea cer daca si tatăl copiilor mei (ptr ca nu suntem căsătoriți) ar gândi si s-ar comporta astfel.

    0
    0
    Reply
  3. o femeie / 1 October 2019 17:01

    Numai mie mi se pare firesc ca amandoi fac mizerie in casa, amandoi mananca in casa, deci amandoi sa plateasca ipoteca, sa faca amandoi egal mancare, amandoi sa duca gunoiul/mature, si mai ales, amandoi sa se spele?

    No, sper ca ma iubeste barbatul si pt alte valente ale mele, ca la astea casnice nu sunt grozava (carti citite, hobby uri si pasiuni, ciufulita si cand sunt vasele nespalate)

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro