De ce ne umiliți mereu și spuneți că ne țineți din banii voștri?

28 August 2020

“Dragi comentatori, dacă mai văd vreun comentariu în care ne sfătuiți ca Băsescu să ne schimbăm profesia în timp ce noi ne zbatem să începem școala în condiții de maximă siguranță, poate ar fi bine să părăsiți grupul. (n.red. Profesori și părinți împreună pentru educație)

Văd comentarii în care ne spuneți că știam ce meserie ne-am ales și că suntem expuși riscurilor. Nimic mai greșit! Profesorul e responsabil pentru actul didactic, nicidecum carne de tun expusă la viruși.

Nomenclatorul bolilor profesionale din învățământ a fost anulat demult. Dacă tot spuneți că asta e, suntem expuși la viruși, poate nu ar fi rău să primim și noi un spor de 40%, așa cum au primit cei de la DSP care doar răspund la telefon. Probabil virusul trece prin unde și ajunge direct în urechea lor de la celălalt capăt al firului. Nu ne dați exemple cum ar fi vânzătoare de la marketuri care poartă masca, viziere, panouri, mănuși și lucrează în spațîi bine aerisite. În sălile de clasa nu va fi așa. Trebuie să fiți conștienți că avem mulți copii astmatici, copii cu probleme de inima, diabetici sau alte afecțiuni care în limbajul medicilor se numesc comorbidități. Avem destui profesori cu aceleași comorbidități deși sunt tineri.

Un copil va stă 5-6 ore în aceeași sala de clasă cu alți 30 de copii. Vor respira același aer (cred că șțiți că nu avem aparate de aer condiționat că la market?) și vor împărți aceeași toaletă cu alți 1000-2000 de copii. Un profesor va intră în contact cu același număr de copii. Vor există dezinfectanți la fiecare sală de clasa? Copiii vor păstra în pauze distanța? Vor sta cu măștile? Cine îi va supraveghea în pauze? Ce poți face ca profesor? Să te duci repede la geam să iei o gură de aer/apă în pauză după ce ai vorbit o oră? Să supraveghezi copiii în clasă, pe hol, la toaletă? Cum poți face asta? Ministerul bâjbâie.

Toate țările care au început școala le-au închis după două săptămâni. Este normal să cerem măsuri de protecție maximă pentru noi toți. Și profesorii au copii. Ce vom face dacă un copil se va îmbolnăvi la școală și profesorul de serviciu va fi tras la răspundere sau dat în judecată? Cine îl va apăra pe acesta? Dacă un copil sau profesor se îmbolnăvește, intră toată școală în carantină? Știți ceva? Oare de ce medicii de familie nu ne primesc nici acum în cabinete? Nu cumva de teamă să nu se infecteze? De ce nu se fac nunți și botezuri? Nu cumva din același motiv? De ce universitățile încep cursurile online?

Sunt atâtea incertitudini. Vreau să fiu foarte clară: sunt total de acord cu începerea școlii, dar nu oricum. Avem nevoie să știm că vom fi în siguranță și noi, și copiii. Și când văd atâta ura îndreptată spre noi pentru o mărire de 300 lei impozabilă! Am muncit mult mai mult în online decât dacă am fi fost fizic la școală. Cu ce va deranjează așa mult? Era mai bine dacă intram în șomaj tehnic și înghețam anul? Cum ar fi stat lucrurile acum?

Îmi aduc aminte că prin aprilie toată lumea se plângea că dăm prea mult de lucru ca acum să aud că, de fapt, nu am făcut nimic. Dar oare suntem singura categorie bugetară care a stat acasă pe salariu întreg? Și la privat s-a stat acasă. De ce ne umiliți mereu și spuneți că ne țineți din banii voștri? Nu pe noi ne țineți, ci pe nesimțiții cu pensii speciale, pe cei care se pensionează la 45 de ani, pe parlamentarii care își plimbă amantele prin străinătățuri, au copiii la școli private și vă flutură poșetele de mii de euro pe sub nas. Pe ei îi țineți. Aveți pretenții să educăm copiii, ziceți că muncim doar patru ore, când habar nu aveți câtă muncă se ascunde în spatele acestor patru ore, ne cereți vocație. Păi, tocmai vocația ne mai ține în învățământ. Arătați-mi un domeniu, unul singur, în care toți, dar absolut toți performează și eu îmi dau demisia în secunda doi. Ce performanțe aveți voi la serviciu? Dacă toți eram performanți, țara asta ar fi ajuns departe.

În orice domeniu există plusuri și minusuri. Cum să câștigăm respect când, azi, numai ce am deschis facebookul, că ochii mi-au și căzut pe niște înjurături (la propriu) adresate cadrelor didactice? Credeți că elevii noștri cu conturi pe facebook nu le văd? Ce vor gândi ei despre voi, despre noi? Ce le arătăm? Că e bine să fii arogant, să îl umilești și să îl înjuri pe cel care ți-a pus stiloul în mână? Ce exemplu dăm noi ca adulți? Cum vom putea fi parteneri în educație, dacă e de ajuns să deschidem gura și imediat ne recomandați să plecăm. Și vine cine? Voi?

Veniți, dacă e bine și vă pricepeți? Nu mi-am permis niciodată, dar absolut niciodată, să îmi dau cu părerea despre jobul unui electrician, inginer, doctor atât timp cât eu nu am profesat nici măcar o lună în locul lui. E ca și cum, dacă știu să gătesc, mă duc și îi spun lui chef Scărlătescu cum să taie cartofii, cum să condimenteze carnea și eventual îi dau și peste mâini că are tupeu să ceară o mărire de salariu.

O fi drept?”

Adriana Stanciu, profesoară



Citiţi şi

STEERrilitatea lumii ce vine

Frica de Dumnezeu

Mesaj pentru elevii dezorientați

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro