Am citit cu interes acest articol.
Sunt divorţată de 12 ani, îmi cresc fetiţa singură. Am emigrat într-o ţară străină. Nu sunt prea des invitată în vizită, de Crăciun, de Paşte etc. Sunt mereu singură. Mă întrebam de ce, mereu. Nu sunt genul de femeie care poartă decolteu, nici fuste prea scurte. Ştiu ce înseamnă să fiu singură şi nu m-aş băga în familia cuiva niciodată. Mă gândesc la fiica mea, care vrea şi ea să se joace cu copii, dar… nu suntem invitate.
Zilele acestea am fost la cineva. Erau în casă fiicele lor, soţul, ea şi eu. Venisem să îmi iau vasul în care le adusesem de ziua fiicei lor o mâncare pe care mă rugaseră să o pregătesc. De obicei aşa e, chiar dacă sunt invitată, pe lângă cadou, ori trebuie să gătesc ceva special, ori să ajut la pus-luat de pe masă etc. Accept, de dragul fetei.
Ea pleacă pentru câteva minute şi revine îmbrăcată într-o rochie frumoasă, fină, de o culoare ce îi punea în evidenţă tot ce are mai frumos, ca să nu mai spun că modelul îi ascundea tot ce trebuia ascuns şi punea în valoare tot ce trebuia pus în valoare. O rochie perfectă. Dar… avea nişte pantofi cu nişte curele late şi tocuri butucănoase. Mă întrebase ce părere am, că rochia era nouă, abia cumpărată. I-am spus că era perfectă, şi făcusem o remarcă asupra pantofilor. S-a aprins ca un vulcan, a început să urle că nu ştiu ce înseamnă moda, că aşa pantofi costă sute de dolari…
Am încremenit. Efectiv, striga la mine. Am plecat, luându-mi rămas bun prin uşa închisă (plecase în altă camera vociferând).
Seara, soţul ei îşi cere scuze din partea ei, spunând că ea era supărată pe el, nu pe mine, fiindcă şi el a susţinut părerea mea. Eu nici măcar nu am observat asta.
Am plâns foarte mult. Cu ce am greşit? I-am scris un email cerându-i scuze şi spunându-i că mă retrag din cercul lor, ca să nu mai creez probleme.
Mi-a răspuns că îmi respectă decizia. Atât.
De ziua fiicei, îmi spunea că sunt unica prietenă care nu cere nimic în schimb, că nu mă supăr dacă mă roagă să mai gătesc ceva, că o ajut la bucătărie, iar celelalte nu vor să vină la sărbători dacă le roagă să mai facă câte ceva. Cu toate acestea, celelalte, care au soţ, sunt binevenite în casă, cu copiii care pot să se joace, şi pot să îşi permită glume de orice natură, şi decolteuri de nu mai ştii dacă e bluză sau costum de baie… iar eu…
Plâng şi mă întreb, de ce?
Comentariul unei femei divorţate
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Despre feminitate conștientă, vulnerabilitate asumată și atracție autentică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
