În ultimii ani, am trăit momente de fericire maximă în care aveam impresia că sunt în Rai, dar și clipe în care simțeam că nu mai pot… dar știam că trebuie să zâmbesc, trebuie să mă mobilizez, pentru că există oameni în viața mea care depind de mine.
Și a venit clipa când și persoana cea mai importantă pentru mine a căzut în depresie și atunci totul a fost și mai greu. Cum să fii bine când un pui de om nu e bine și are nevoie de tine? Nu ai voie…
Dar e greu. E greu pentru că tu te trezești cu ideea că nu ești îndeajuns, așa că mergi și muncești de dimineața până seara să produci cât mai mult, dar cumva ceva te macină pe interior și, încet-încet, începi să simți că nu „mai ai baterie”, că nu mai poți, și atunci parcă sentimentul de vinovăție se amplifică și mai mult.
Edward Hopper, Automat, New York City, NY 1927
Este enorm de dureros să vrei să cumperi, într-un fel, bunătatea și iubirea celor din jurul tău. Să simți că nu ești îndeajuns te aduce într-un punct în care ai vrea să rezolvi problemele tuturor doar ca să îți vadă bunătatea, să simți că nu ești singur când furtuna vieții se întețește și tu parcă ai fi pe o corabie care abia mai plutește…
Este enorm de greu să înghiți în sec când golul din sufletul tău parcă te omoară încet și să găsești cumva puterea să zâmbești, să le faci pe toate, să mai treacă încă o zi și tu să adormi cu speranța că mâine va fi ziua în care meriți să fii cu adevărat fericită, să te simți iubită, alintată, dorită, să zâmbești sincer cu gura până la urechi.
Doar că acea zi de „mâine” nu mai vine, ție îți este din ce în ce mai greu, dar speranța moare ultima și, cumva, acea speranță este singurul lucru care te ajută să reziști.
Așa că, data viitoare când vedeți o persoană cu un zâmbet fals, când vedeți că cineva suferă, când cineva vă spune că e la capătul puterilor, nu judecați, nu aruncați cu pietre, ci încercați pur și simplu să fiți acolo, pentru că durerea sufletească este de o mie de ori mai greu de dus decât orice durere fizică.
Guest post by Iulia Darle
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
E în regulă să nu-ți ierți părinții?
Mulțumirea, recunoștința și speranța. Trei ancore psihologice la sfârșit de an
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
