Locurile de muncă sunt la fel ca relațiile. Încep cu un interviu. Schimbați vorbe și priviri deasupra unei mese pe care sticlele de vin se golesc nu foarte repede, ca să nu vă dea senzația că sunteți alcoolici incipienți blazați, să vă dea timp să vă etalați toată gama de aptitudini intelectuale, casnice și sociale și să mascheze faptul că n-ați mai făcut niciunul sex de mult. Mai târziu vă schimbați unul altuia hainele, pentru că încep să-ți placă blugii lui sau puloverele ei care merg peste cămașa pe care ți-a luat-o mama și, uite, în sfârșit poți să o porți, acum “nu mai arăți ca un poponar când mergi în club”. Schimbați adresa cum ați schimba sediul social, spuneți la revedere la lucruri și colegi de apartament și câteva vise și scoateți totul din cutii pe podeaua nouă care scârțâie sub tălpile goale, iar zăpada intră în cameră de pe fereastră. Nu trece mult și ți-e pusă în mișcare creativitatea pentru ca micul dejun la pat să arate fix ca în poza pe care ea ți-a arătat-o pe net, în timp ce căsca plictisită. Intuiția – ca să depistezi că acel căscat e doar marca insatisfacției conjugale. Apoi ai nevoie de cunoștințe temeinice despre plata facturilor, despre întreținut relațiile cu părinții, despre cum se face cea mai bună ciorbă, aia care îi place lui.
Nu în ultimul rând, ți-e pusă la încercare răbdarea. Dai deadline-uri pentru promisiuni, briefuri pentru un an de “noi, împreună”, prezentări înverșunate pentru iertări neplanificate. Prea puțini bani sau prea puțină fericire. Nicio șansă de avansare profesională sau nicio posibilitate de căsătorie. Niciun plan de afaceri pentru douăzeci de ani, nicio investiție sentimentală pe termen lung. Ca într-un tren în mișcare, schimbați priviri cu ceilalți pasageri. Oare dincolo se plătește mai bine?
Aspirații, inspirații, aer în piept, dragoste pe de-a dreptul cu cele mai bune, cu cele mai rele intenții, intoxicații, angoase, dureri de cap, dureri în stomac. Ceasul sună. În oglinda din baie, la 7 dimineața, te vezi în aceeași love/hate situation cu cel care încă doarme în patul pe care tocmai l-ai părăsit ca și cu ideile tale prăfuite de copywriter de mâna a doua. Lași pardoseala la fel de goală ca înainte să vii și îți muți cutia cu lucrurile pe o altă masă, într-o altă casă, lângă o altă fereastră, unde o să fie puțin mai cald, da, probabil, cu siguranță. Îți dorești să crezi.
În seara asta am realizat că mi-e dor să spun cuiva:
te iubesc
ne vedem acasă
fac eu de mancare azi
hai sa mai dormim o oră
a nins
sunt a ta
Dar asta poate însemna la fel de bine că doar îmi doresc un job mai bun, nu?
Pe Ioana o găsți și aici.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Despre feminitate conștientă, vulnerabilitate asumată și atracție autentică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
