Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragoste cu năbădăi (sau când mama e la ușă)

12 February 2019

Mi-a prezentat un prieten la un moment dat o gagică. Au urmat ieșiri în oraș, cafea, plimbări, mă rog, activități din astea de socializare atunci cînd ești împreună cu cineva.

După alea două săptămîni, într-o seară, la mine acasă. Se făcuse tîrziu și banii sunt o problemă atunci cînd ești tînăr și ăi bătrîni îți dau doar de două țigări la bucată și un drum pe jos ca să te întorci de pe unde umbli. Asta dacă ai fost suficient de căpiu să rămîi de căruță la 2 dimineața cine știe unde. Era vreo 12 noaptea și în orașul copilăriei mele circulația se oprește atunci cînd se hotărăsc persoanele de vîrsta a treia să privească știrile de la ora 5, așa că zice:

„Eu nu mai merg acasă, e tîrziu și nu mai am cu ce să mă duc. Dorm la tine în seara asta.”

Ce se petrece în creierul unui puștan atunci cînd gagica îi spune că rămîne peste noapte la el? Am văzut instantaneu un pat răvășit cu două persoane pe el, persoane care îndeplineau niște activități ce ar fi pus pe fugă orice comisie de cenzură din vremea fostului regim.
Am îngăimat un răspuns afirmativ. Eram în al nouălea cer. Și cred că și acolo se ținea cenzura după mine.

Zis și făcut. A mers să facă duș. Eu în timpul ăsta am făcut ceea ce nu reușise mama să mă convingă să fac o viață întreagă, adică în circa jumătate de oră am făcut camera mea să arate mai ceva decît o cameră de hotel de 7 stele. Arăta de ziceai că s-a făcut curat o săptămînă fără oprire. Am pregătit prezervative în sertarul de lîngă pat. Iese ea de la duș și merg eu. Fredonam un cîntecel și mă uitam în jos la dînsa, i-am spus:

„Noi doi o să fim foarte fericiți în seara asta.”

Termin de făcut duș și trag la derută o pereche de chiloți pe mine, oricum îi dădeam jos peste vreo 5 minute dar trebuia să păstrez aparențele, să nu par disperat. Ies din baie și intru în cameră.

Lumina stinsă și liniște de mormînt.

Orbecăi ca și cum nu găseam patul, nimeresc și pipăi pătura. Dau de silueta de sub pătură și simt că nu mișcă.

„Mamă, ce obosit sunt, cred că o să dorm neîntors.”

Din pat, nimic.

Dau pătura la o parte, mă întind și mă acopăr. Cum naiba să fac? S-o ard neinteresat, parcă nu prea era în regulă. Să mă dau la ea direct, s-ar fi supărat poate, că sunt insensibil și altele asemenea. Așa că fac repede un plan de bătaie și îl pun în aplicare.
Mă prefac că îmi caut un loc mai bun pentru dormit și mă dau mai lîngă ea. Ea, nimic. Întind o mînă și o pun pe umărul ei în timp ce las să se audă în bezna camerei un:

„Iubitaaaaaaaaa!”

Spus pe un ton din ăla de cerșetor, combinat cu dragoste infinită și tendințe de îndeplinire a celor mai fierbinți imaginări ale unei împreunări năvalnice.

Și cînd îmi așez mîna pe ea constat că era îmbrăcată complet. Dar știi cum? Îmbrăcată pînă-n gît. Cred că luase și pufoaica lui mamaia pe ea. Încheiată complet la echipament de parcă era gata de pîrtia de ski.

Hait, îmi zic în gînd, măcar de la jumătate în jos să fie mai dezvelită că tot e bine.

Cobor parșiv mîna de-a lungul curbelor. Urmez eu sinuozitățile potecii și bag de seamă că se îngroașă pufoaica, pardon, gluma. Era îmbrăcată cu tot raionul de țoale de la supermarketul din colț.

Îmi cade buza, îmi piere cheful. Mă întorc cu fața în sus și privesc în tavan. Bine, privesc în gol, că în dormitor era beznă, după cum spus. Stau așa și mă gîndesc ce să fac. După ce arunc rînd pe rînd toate opțiunile îmi dau seama că s-ar putea ca în seara aia să nu pup păsărică. Nici la propriu nici la figurat. Încerc să mă resemnez.

Și exact cînd mă resemnam eu mai cu spor o aud că spune în beznă:

„Renunți atît de ușor?”

În momentul ăla nu știu ce credeți voi că s-a întîmplat, dar vă spun ca să nu rămîneți nelămuriți. Au zburat chiloții de pe mine în fix 0,23 secunde. Dacă există vreo probă olimpică de lepădat chiloți vreau să știu și eu, ca să particip. Cîștig garantat.

Rămîn așa cum m-a făcut mama și dau să mă dau la ea. O simt că mă oprește și se apropie de mine. Începe să mă gîdile, să mă pupe, să mă… mă rog, preludiu.

Cum stăteam eu așa cu fața-n sus, mă-ncalecă. Probabil așteptați să spun că ne-am apucat de treabă. De un fel de treabă ne-am apucat, dar nu așa cum credeți voi. Că ea era tot îmbrăcată. Pînă-n gît.

Mă, îmi zic în gînd, dacă am pus-o de-un început musai să ducem treaba pînă la capăt. Așa că sare ea și din textile imediat.

Încep și eu să particip activ la ce se petrecea acolo. Periodic tot duceam mîna ba la fermoarul de la bluză, ba la șnurul de la pantaloni, ba mai știu eu unde, ca să o eliberez de învelitori și să trecem la ceva mai consistent. Eram atît de consistent că simțeam că depășesc orice măsurătoare cunoscută. Dar îmi tot apuca mîinile și mi le dădea la o parte, mi le trăgea în părți, mă răstignea și îi dădea mai departe cu pupatul și altele din astea. Cireașa de pe tort, cum mă încălecase se tot mișca în sus și-n jos și se freca de mine. Simțeam că dacă o ține tot așa nu mai rezist și îmi dau drumul la tot oful pe care îl aveam în mine.

Amazoana care mă călărea mai ceva decît la un concurs de echitație se pare că nu avea gîndul ăsta prea curînd. Și dă-i cu frecușu’ și cu tot tacîmu’, eu în costumul lui Adam, ea în costumul de expediție la Polul Nord. Curios e că, într-un mod cît se poate de tîmpit, chiar începuse să îmi placă chestia asta. Sex pe jumătate dezbrăcați, cu mine în rolul jumătății dezbrăcate.

Cred că ați ghicit cam cum stă treaba. N-am dus-o mult. Că frecușul combinat cu imaginea unei femei călare grămadă peste mine, chiar și nedespuiată de cîrpe, nu a întîrziat să mă stoarcă și să mă facă să dau ochii peste cap. Știți cum face o sticlă de șampanie cînd o tragi de dop, nu? Mai ales dacă e și bine agitată în prealabil. Da, exact așa am făcut eu. Mîndra peste mine, eu sub ea, am început să strîmb din ochi și să casc gura exact ca un guvid. Știi cum fac guvizii după aer? Ăla eram eu. Mi-am încleștat mîinile în umerii ei și am început să scot tot felul de sunete total incompatibile cu orice scară muzicală.

Ea cred că se uita la mine, dacă putea să vadă ceva în bezna aia. Și am ținut-o așa un număr de secunde pînă m-am liniștit și am rămas cîrpă, fleașcă și la propriu și la figurat.

Te-ai fi așteptat să se supere pe mine, că doar de atît sunt în stare, că altceva. S-o credeți voi pe asta. Știți ce a făcut? S-a aplecat, mi-a luat fața între palme, m-a pupat pe gură de mi-a luat și restul de aer pe care îl mai aveam în plămîni și mi-a spus:

„Acum o să dormim, dar mîine seară vreau să îmi dai ce ți-am dat eu în seara asta.”

***

Stăteam și așteptam. După ce pățisem noaptea trecută, eram hotărît să fiu la înălțime, să nu mai o fac de oaie. Sincer, după cum se petrecuseră treburile se părea că ar fi fost suficientă și o oaie ca să termin treaba așa cum o terminasem. Nu mai puteam să mă fac de rîs. Așa că după ce am dat deșteptarea și scumpa parteneră de hîrjoneală a plecat către domiciliul propriu am făcut un duș, am mîncat ceva și după aia mi-am făcut de treabă prin casă.

Mă uitam la ceas cum își tîrîie limbile. Și uită-te și uită-te și uită-te. Parcă eram la testul de privit într-un punct fix, cred că dacă mai dura mult mă hipnotizam singur.

Încet-încet se face seară, se apropia ora H. Mă apuc iar și mai fac curat prin cameră, schimb lenjeria de pe pat, pun și vreo două lumînări parfumate, verific să văd dacă au expirat prezervativele de aseară, alea pe care le pregătisem în ideea unei nopți sălbatice dar rămăseseră nefolosite din cauză de aterizare de urgență. Tocmai cînd terminam de verificat ultimele retușuri se aude soneria.

În mod normal, cînd se auzea soneria, eu ziceam ceva de genul „Cine kilu’ meu o fi și ce-o mai fi vrînd?” Acum mi-a luat mai puțin de a zecea parte din timpul necesar unui concurent la 100 de metri garduri ca să ajung la ușă și să deschid. În prag, ea.

„Bună, iubițel, ce faci?”, mă întreabă, cu un surîs galeș în colțul gurii.

Eu mă uit la gura ei, mi se rulează limba în jos pe gît, cobor privirea în decolteu și îmi rămîne agățată acolo.

„Alo, ce-ai înțepenit așa, n-ai mai văzut femeie îmbrăcată în rochie?”

Îmi desțepenesc gura, îmi rulez limba la loc că aveam nevoie de ea ca să vorbesc și reușesc să produc cuvinte:

„Ba da, dar visul meu e să o văd fără rochie.”

Rîde într-un fel care mă face să simt un fior pe șira spinării.

„Vedem, vedem”, îmi spune.

Intră, închid ușa după ea, se descalță și merge în casă. Mă țin după ea de parcă era casa ei și nu a mea. Oricum în momentul ăla cred că eram gata să îi donez casa cu mobilă cu tot, numai la gîndul a ceea ce avea să urmeze.

Ajunge în cameră, se întinde pe pat și spune:

„Privim un film? Ai ceva nou? Că am chef.”

Mă uit la ea… îi arde de glume? Fix de film am eu chef acum. Mă abțin, mă gîndesc că poate e tot o strategie, hai să îi fac jocul.

„Nu știu, stai să văd dacă am ceva la îndemînă.”

Pornesc calculatorul, mă așez pe scaun cu spatele la ea și încep să scotocesc după vreun film, ceva, orice.

Cum manevram șoarecele pe monitor simt că mi se așază o palmă pe spate și începe să se miște în sus și-n jos. Nu știu dacă o fi vreun reflex sau altceva dar am început și eu să mișc de săgeată în sus și-n jos pe ecran în ritmul mîinii. Partea proastă e că în felul ăsta am reușit să șterg un clip porno pe care îl căutasem vreo două luni de zile pînă reușisem să dau de el. La naiba! N-are a face, compensez imediat pierderea. Noroc că apucasem să-l privesc, nu era pierdere totală.

O las în pace ca să văd ce are de gînd. Mai dă din mînă de cîteva ori, mai dau și eu din mouse, am dat și din picior o dată. După care îi simt răsuflarea în ceafă, cum își lipește buzele de baza gîtului și mă încolăcește cu mîinile. Începe să mă pupe, să mă muște și să își frece palmele de pieptul meu.

„Parcă era vorba că în seara asta îți fac eu ce mi-ai făcut tu aseară”, îi zic.

„Da, dar deocamdată te pun pe traiectorie.”

Da, direct pe traiectorie. Privesc în jos să văd dacă traiectoria mea era gata și constat că e de bine. Îi văd degetele cum încep să desfacă nasturii de la cămașă și cum dispar dedesubt.

Mă gîdilă ea cît mă gîdilă și după ce simte că sunt montat de tot și gata de lansare îmi dă drumul, se dă înapoi și se tolănește pe pat.

„Fă-mă să mă simt femeie!”

Asta-i bună! Dar pînă atunci ce a fost, bărbat? Doar nu am avut ghinionul să dau peste un travestit. Și cînd o fi să îi dau chiloții jos în loc să dau de Peștera Muierii să descopăr cît de înalt este Vîrful Omul. Îmi scutur gîndurile negre, mă întorc și mai să cad.

Mîndra mea era crăcită în vîrful patului, desfăcută toată, și în centrul desfacerii o inscripție: „Garaj pentru Jimmy”.

Intru la bănuieli. De unde știe ea că pe ăla mic al meu l-am botezat Jimmy? Și cînd a avut timp să facă la comandă chiloți cu inscripția aia? Poate o fi doar o întîmplare, cine știe?

Cît am stat eu așa cîteva secunde, plimbînd prin cap ideile astea, ea se tot uita la mine și zîmbea. După aia a ridicat mai mult rochia pînă mi-au rămas în fața ochilor doar picioarele și inscripția din care a ridicat de cîteva ori, sugestiv. Ai văzut prin desenele animate cu Tom și Jerry cum îl duce pe Spike de nas cu un ciolan? Exact așa am făcut și eu din cap în ritmul mișcărilor. Ce mai, eram hipnotizat. Mă ducea păsărica de nas și alta nu. După aia a ridicat mîna și mi-a făcut cu degetul un „Vino-ncoa!” care m-a pus în mișcare instantaneu. Am pornit la miime de cheie.

Am pus frînă direct în pat între lonjeroanele ei și am apucat-o de ceafă. Am început să o sărut de ziceai că de mîine se interzice sărutul prin decret prezidențial și vreau să fac provizii. Știi cum mănînci o farfurie cu mîncare după ce ai stat nemîncat cîteva zile? Exact, și cu ochii. Eu aveam în momentul ăla în gura ei ochii cu tot cu nas și limbă. Și în timpul ăsta îmi plimbam mîinile alandala pe unde apucam. Cred că am pipăit din greșeală și ursul de pluș cu care dormeam noaptea între picioare.

Reușește la un moment dat să se dezlipească și, printre gîfîituri, zice:

„Victor, dacă și restul e ca asta cred că e cazul să începem, că încep să nu mai am răbdare.”

Aha, deci fac bine ce fac. Joc mai departe din așii pe care îi am în mînecă, nu mă grăbesc.

„Stai puțin, să pun niște muzică.”

Mă ridic dintre picioarele ei, merg la calculator și deschid Winamp-ul.

„Ceeeeeee?”, spune în spatele meu. „Băi, ești nebun, eu sunt fleașcă deja și ție îți arde de pus muzică? Vino naibii încoace și pune-mi altceva că nu de muzică am eu nevoie acum!”

Chicotesc înfundat, dau play și mă-ntorc. Are o privire…!

„Ce drac de muzică e asta? Bagă niște house, că nu am chef s-o ard romantic! Ce îmi trece mie prin cap acum nu e deloc romantic, crede-mă”, îmi spune cînd aude sunetele din boxe.

Stau puțin și mă gîndesc că poate are dreptate, Timmy T. – One More Try nu e chiar de ascultat în momentul în care ești pe cale să rupi scîndurile de la pat și să ajungi la vecinul de dedesubt. Cum nu aveam vreo listă pregătită din vreme, caut la repezeală un radio online și îl pornesc.

„Așa da”, îmi spune cînd din difuzoare începe să bubuie un house numai bun de coordonat mișcările. „Vino-ncoa, că dacă mai întîrzii mult s-ar putea să mă supăr, și dacă nu ai de gînd să treci odată la treabă plec acasă și te las cu buza umflată!”

Nu aștept să mai zică odată, mă apropii de ea, o apuc, o întorc cu spatele și dintr-o mișcare îi trag fermoarul rochiei de sus pînă jos. O trag în lături și îi las spatele gol, îmi așez palma pe umerii ei ca să o țin pe loc și încep să îmi plimb gura și limba pe ea. Nu cred că am lăsat vreun loc necercetat. În timpul ăsta gîfîia cu capu-n cearșaf, în ritmul muzicii, și tot încerca să ajungă la mine cu mîinile. I-am prins una cu mîna pe care o aveam liberă și mi-am văzut mai departe de treabă. Lovea din cînd în cînd cu mîna cealaltă, făcută pumn, în saltea.

M-am ridicat și m-am dezbrăcat la foc automat. Am rămas statuie nudă. Ea avea capul într-o parte și mă privea țintă, își plimba privirea pe mine. Rămăsese în poziția în care o lăsasem, cu rochia pe ea, descheiată, cu spatele gol, ud de la sărutările de care tocmai scăpase pentru moment. Avea fundul ridicat în aer și m-am apropiat iar de ea, i-am apucat banta chiloților și i-am tras în jos pînă i-am scos de tot.

„Te vreau exact așa”, o aud că spune și desface picioarele.

N-am mai așteptat, am făcut ce trebuia făcut. Am reperat repede un prezervativ din sertar, l-am montat și am parcat. M-am oprit cîteva secunde și am admirat priveliștea. Nu zicea nimic, doar mișca capul și răsufla repede. Am mai stat așa încă puțin timp pînă am auzit-o că spune:

„Ce dracu’ mai aștepți? Dă-i bătaie, că mor aici cu zile!”

Nu știu dacă mă credeți dar nu mi-aș fi imaginat că prima partidă de babardeală cu ea o să fie chiar în halul ăsta. Găseam în mine resurse nebănuite.

Mă scutur de gînduri cînd simt că dă din portbagaj de enervare și asta mă face să fierb.

„Victore, tu ești cu capu’? Te pui odată pe treabă sau ce mama naibii faci?”

Înțeleg că e cazul să las joaca la o parte și să trec la treabă. Așa că încep cea mai veche mișcare din lume. Măi, la început am fost puțin derutat, dar imediat mi-am dat seama de ce. Dădeam în contra ritmului muzicii care venea din difuzoare. Așa că m-am reglat repede și am început să depun efort susținut pe frontul sporirii senzațiilor divine.

Nu se auzeau decît muzica house și sunetele ei. Eu nu eram în stare să mai scot nimic, eram concentrat la ce făceam, atît de concentrat că putea în momentul ăla să aibă loc declanșarea celui de-al treilea război mondial, puțin îmi păsa. Cam aiurea, să pui mai mare preț pe o partidă de babardeală decît pe pacea mondială, nu? Dovadă clară că bărbații chiar gîndesc de multe ori cu capul cu care nu trebuie.

sex live
Am continuat așa o bucată de vreme și cred că trebuie să mulțumesc cerului că mai devreme, cît o așteptasem, o arsesem solo de vreo două ori. Doar așa îmi explic cum de am rezistat atîta timp fără să ajung la linia de sosire. Bine, eu aveam impresia că trecuseră vreo 20 de minute cînd de fapt cred că trecuseră doar vreo 4, dar asta e altă treabă. La un moment dat, printre bași și gîfîituri, reușesc să îmi apropii gura de urechea ei, să o mușc de ea și să îi spun sacadat:

„Nu vrei să schimbăm poziția?”

„Nu, vreau să termin așa”, a reușit să îngaime, doar de atît mai era în stare.

Dacă femeia zice că vrea așa nu te pui contra, mai ales că era mișto de tot poziția. În plus, acum era un fel de sex-trei-sferturi-naked. Eu eram gol de tot și ea doar pe jumătate. Și uite așa mi-am dat eu seama că nici măcar nu i-am văzut țîțele. O fi avînd? Așa că duc o mînă și încerc să o strecor între ea și pat. Tot împungeam cu vîrful degetelor și căutam să îmi fac loc. După cîteva încercări nereușite o aud că spune:

„Lasă… dracu’… țîțele… că le… simți… mai tîrziu!”

Aș fi rîs dacă nu aș fi fost ocupat să încep să gîfîi, simțeam că încep să mă apropii de finish. Și normal că aproape de finish dai drumul la tot ce ai în tine ca să fii sigur că ajungi acolo cu brio. Așa și eu, am turat motorul la maxim și au început pistoanele să dea din picioare de ziceai că vai-mamă-ce-i! Ea nici nu mai gîfîia, nici nu mai răsufla, se auzea doar un icnet care se repeta la intervale regulate. Începuse patul să scîrțîie și să se lovească de perete, cred că vecinul de dedesubt intrase la bănuieli. În mod normal era obișnuit cu muzica tare, acum că o combinasem și cu scîrțîială și bubuituri era deja ceva inedit. Probabil lua notițe ca să știe ce o să scrie în reclamația pentru administrație.

„Mai am puțin”, o aud că spune.

„Și eu la fel”, îngaim.

Nu rup ritmul deloc, peste cîteva secunde simt că am ajuns.

Ei bine, în momentul ăla s-au petrecut simultan trei lucruri:

1. Ea a început să geamă cu fața în pernă, cu pătura de sub ea în dinți, și să tremure.

2. Eu am depășit punctul fără întoarcere și s-a întîmplat ce știm cu toții că se întîmplă.

3. În ușa de la cameră s-a auzit o bătaie și de dincolo de ea o voce: „Victor, ce naiba faci acolo, ce e cu muzica aia dată în halul ăla de tare?”

„Hait, e mama!”, am mai apucat să scheaun, în timp ce dădeam ochii peste cap și mă prăbușeam peste ea, unindu-mi convulsiile cu ale ei.

***

E ultimul lucru pe care îl dorești să ți se întîmple atunci cînd ai ochii dați peste cap și îți zboară ideile în toate părțile ca sîmburii din pepene. Știi tu, să-i ții spinarea în brațe și în momentul ăla să auzi bătaie în ușă și să fii întrebat ce faci? Ce dracu’ să fac? Mă extrapolez într-o lume mirifică a transcendenței ezoterice, aia fac! Dar dacă oferi un răspuns din ăsta, în ideea că poți să și vorbești în momentul ăla, ridici suspiciuni cu privire la ceea ce tocmai ai fumat.

Pentru moment e cel mai bine să taci din gură. Exact asta am făcut și noi. Nu că am fi avut alternativă. Era chiar interesant momentul, ea cu burta pe pat, eu grămadă peste ea, amîndoi trăiam clipe unice și în hol mama, care se pare că se încăpățîna să uite că fiul ei este suficient de mare încît să aibă habar de ce anume face în propria cameră, fără să fie nevoie să fie întrebat despre asta.

„Victore, tu auzi cînd vorbesc cu tine? Dă muzica aia mai încet și scoate nasul la iveală că de nu, să știi că intru peste tine.”

„Băi, tu ești nebun?! Spune dracului ceva, că altfel intră peste noi și nu cred că vrei asta”, îmi spune orgasmica de sub mine printre răsuflări întretăiate.

Dau să deschid gura ca să îi răspund, dar face o mișcare și mă înghiontește direct acolo unde nu am nevoie de prea multe mișcări ca să mă ia din nou cu năbădăi. O prind cu mîna de șold și-o țin în loc. Îmi aplec gura lîngă urechea ei și-i zic:

„Mai dă tu mult din fund că tare mi-e că o luăm de la capăt acum pe loc. Cu mama dincolo de ușă, și dacă nici ăsta nu e scenariu de film atunci nu știu ce poate fi.”

Își înfundă capul în pernă iar eu vorbesc către ușă, cu o voce destul de sigură și de tare încît să se audă:

„Stai așa, mamă, că vin imediat!”

Aud că se opresc bătăile și mă relaxez. E de bine. Mă rog, relaxat eram deja, dar era un alt fel de relaxare. Ea ridică capul din pernă, se uită la mine și întreabă:

„Ce naiba facem, unde mă ascund? Nu trebuiau să fie plecați ai tăi tot weekend-ul?”

„Ba da, nu îmi dau seama ce s-a putut întîmpla.”

Realizați cît de haioasă era întreaga situație. Noi doi încropind un crîmpei de conversație, unul călare peste celălalt și de partea cealaltă a ușii, mama. Bine, acum cînd vă povestesc reușesc și eu să rîd de toată faza dar atunci nu prea îmi venea să rîd.

Mă ridic de pe ea, îi pun degetul pe buze, semn să tacă mîlc și pornesc către ușă. Aud însă în spate, șoptind:

„Băi, tu ești nebun? Te duci în p*la goală?”

Mă opresc în loc și îmi dau seama că are dreptate. Nu că nu m-ar mai fi văzut mama așa, dar asta a fost pe vremea cînd nu știam să fac diferența între Jimmy și degetele de la picioare. Îmi revin repede și trag o pereche de pantaloni de trening peste dovada clară a ceea ce tocmai se petrecuse.

„Ce ai de gînd să-i spui? Eu unde naiba mă ascund?”, mă mai întreabă.

Mă uit, se întorsese cu fața în sus și trăsese o pătură peste ea, se acoperise. Bun camuflaj.

„Nu te ascunzi nicăieri, rămîi acolo unde ești”, îi spun. „Nu mișca și nu scoate un cuvînt.”

Dau muzica încet. Merg la ușă, deschid și în prag apare cerberul. Fierbea.

„De unde ai venit să deschizi? Din China?”

Tac. Știu că e inutil să încerc să zic ceva pînă nu spune ce mai are de spus. Ceea ce nu întîrzie să se întîmple.

„Tu ai idee ce oră este? Că s-ar putea să ne trezim cu vreo reclamație de la vecini? Eu înțeleg că îți place să asculți muzica dată tare, dar o faci o melodie, două, trei, nu o seară întreagă.”

Se oprește puțin să vadă dacă spun ceva apoi mă privește mai cu atenție. Își plimbă ochii pe fața mea apoi în jos.

„De ce ești transpirat în halul ăsta? Și cu părul vîlvoi? Ce naiba faci, experimentezi vreun stil nou de dans?”

Pe limbă îmi stătea să-i spun cam ce stil nou de dans tocmai experimentasem.

Apoi coboară privirea mai jos și o văd cum cască gura. Inițial nu mi-am dat seama de ce, așa că îmi cobor și eu ochii.
Nu știu cum să spun ca să înțelegeți cît de aiurea și în același timp de haioasă era situația. Jimmy al meu dădea pantalonilor o formă de cort gata instalat, cu el în rolul stîlpului principal de susținere. Îmi venea să îi ard una peste bot, ca să se liniștească. Nici nu se cunoaștea că tocmai avusese parte de cea mai tare distracție pe care o avusese el vreodată.

M-am făcut roșu. Cred că mi s-a schimbat și culoarea părului, nu numai fața. Ridic capul, ridică și mama privirea, ne uităm unul la altul și se pare că niciunul dintre noi nu știe ce să spună. Pe cît de pornită era adineaori pe atît de fără cuvinte pare că este acum. Eu duc mîna la ceafă, mă scarpin, casc gura să zic ceva dar nu iese niciun cuvînt.

Stăm așa preț de cîteva secunde.

„Victor, mamă”, spune, după ce momentul tîmpit a depășit puțin debutul, „ăăăă, știi…”

Se oprește, caută cuvintele. Eu tac, zău dacă știu ce să spun. Am prezență de spirit să o las mai întîi pe ea să emită vreo idee. Văd eu, în funcție de ce zice ea, ce vrăjeală bag. Prin gînd îmi circulă în continuare nimfa încă udă care stă tolănită pe pat în spatele meu. Poate reușesc să o scot la capăt în vreun fel, fără să afle unitatea parentală din fața mea ceea ce tocmai se petrecuse acolo.

„Mamă, dacă… hmm… ai de gînd să te simți bine, măcar fă-o și tu fără să dai muzica atît de tare”, o aud că spune.

Nu sunt prea dumirit ce vrea să spună. Mă uit în continuare la ea și aștept. Nu mi-a dat prea multe indicii încît să îi pot răspunde în vreun fel.

„Eu știu că simți nevoia, că vrei să experimentezi, dar poți să o faci și în liniște. Nu trebuie să bombardezi tot blocul cu muzică ca să faci tu atmosferă, mamă”, continuă ea să spună.

Oricît de tîmpită era situația aveam pe undeva prin colțul minții și al gurii un hohot de rîs. Mîndra pe jumătate goală în pat, abia scăpată de o partidă zdravănă, eu în ușă cu Jimmy dornic de mai mult și mama care își dădea cu presupusul despre felul cum ar trebui eu să mă simt bine.

„Ce tot spui acolo, mamă?”, o întreb.

„Vorbesc despre masturbare, mamă. Asta făceai, nu?”

Cred că nu a fost vreodată vreun bărbat mai fericit decît mine în momentul ăla. Să i se spună că se joacă cu prietenul lui cel mai bun. Și să-i spună maică-sa asta. Vă dați seama? Să-mi spună mama că m-a ghicit că o ardeam solo și eu, în loc să fac pe supăratul, să văd în asta scăparea și să profit la maxim de situație.

„Haide, mamă, de unde ai tras tu concluzia că asta făceam?”, o întreb și îmi montez o față care voia să pară jignită.

„Nu îmi trebuie prea multe indicii ca să trag concluzia asta”, îmi spune ea și face semn cu degetul în jos, fără să privească, către stîlpul de la cort. „Să știi că nu e nevoie să dai muzica tare, doar nu ești taur comunal ca să urli precum unul și nu trebuie să se audă.”

Mă holbez la ea. Mama a avut mereu simțul umorului, îți trîntește cîte una de te lasă mască. Nu mă abțin și joc o carte, că nu vroiam să par chiar atît de mic copil în fața ei, doar are bărbat la ușă nu sugar.

„De unde știi că în cameră nu este o gagică chiar acum? O gagică care așteaptă să termin de vorbit cu tine, să mă întorc și să reluăm ceea ce făceam cînd te-ai gîndit tu să ne întrerupi.”

Parcă o văd pe mîndra mea, dincolo, schimbîndu-se la față în momentul cînd m-a auzit ce am spus. Mi-o iau urît de tot pentru chestia asta dar merită.

„Ce să zic? Baftă! Dar pînă la îndeplinirea viselor lasă muzica încet, un pic mai tare sonorul la filmul stimulent și vezi să nu te atingi de alifia mea de mîini. Merge și cu săpun lichid.”

La faza asta îmi închipui cum dincolo rîde de se prăpădește, cu fața în pernă. Aș rîde și eu dacă nu aș avea fața pînă la pămînt. Mamă, te întreci cu gluma.

„Dar ce cauți acasă?”, schimb eu vorba către un teren mai sigur.

„Stai liniștit, că plecăm imediat înapoi.”

„Cum amîndoi? A venit și tata?”

„Păi, ce credeai, că mă lasă singură pe drum noaptea?”

„Mda…”, răspund în doi peri.

„Am ajuns la pensiune și am descoperit că, dintre toate lucrurile, am uitat să iau biletele. Și cum proprietarul nu a vrut să accepte să ne cazăm fără ele a trebuit să facem cale întoarsă ca să le luăm. Noroc că drumul durează doar jumătate de oră.”

„Bine, mamă”, zic eu.

„Bine, bine”, rîde ea, „văd că ești nerăbdător să scapi de mine. Hai că iau biletele și plec.”

Merge în dormitor. O aud cum cotrobăie într-un sertar după care apare iar, trece pe lîngă mine cu biletele în mînă și ajunge la ieșire.

„Distracție plăcută, puiul lui mama”, mai spune și rîde, înainte de a ieși.

Mă uit strîmb după ea cum iese și închide ușa. În clipa în care se aude cheia în broască simt cum mă cuprinde în brațe, se lipește de mine și apucă zdravăn stîlpul de la cort.

„Mmmmm, remarcabil.”

„Ai nevoie de o ruletă, un metru, ceva, ca să te lămurești?”, o întreb.

„Am o ruletă foarte bună și am folosit-o acum jumătate de oră, dacă îți amintești.”

„Da, îmi amintesc”, îi zic și zîmbesc.

„Și acum să mă iau de viața ta. Tu ești nebun? Cum să îi spui că ești cu o gagică în cameră și tocmai făceai nebunii cu ea? Dacă nu funcționa și îi dădea prin cap să intre ca să se convingă?”

„Am riscat.”

„Da, ai riscat… și îmi place”, mai spune și bagă mîna în pantalonii mei. „Iar acum, pentru că toată chestia asta m-a întărîtat, treci înapoi. Am de gînd să te fut pînă îți dă sîngele pe nas.”

Mă trage în cameră, mă trîntește pe pat, aruncă rochia care încă o acoperea pe jumătate, rămîne despuiată și mă-ncalecă. Își înfige mîinile în umerii mei și se apleacă să mă sărute.

Un ghinion atunci cînd vine nu vine niciodată singur. Exact cînd îi băgam limba în gură și îl mufam pe Jimmy aud de pe hol:

„Mînca-l-ar tata pe el de flăcău! Bagă alifie, fiule, eu mă duc pînă la baie să fac pipi și după aia plec, nu te deranjez. Ha, ha, ha!”

Mă credeți că mi-a murit? M-am uitat la ea, s-a uitat la mine, i-a căzut fruntea pe a mea și nu am mai rezistat, am pufnit în rîs.

SFÎRȘIT

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am obosit să râd cu gura până la urechi și toți să vadă o femeie puternică și invincibilă…

Iubirea noastră n-a fost imposibilă, noi am făcut-o așa

Pentru cine suferise, cine era femeia aceasta ștearsă din fața lui?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,817 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro