Ajungi într-un punct în viață în care nu mai ai habar încotro te îndrepți. Îți dai seama că visurile tale sunt de mult pierdute – visuri în care acea iubire din povești, acel om fără de care nu puteai trăi, acel om care, la un moment dat, însemna totul pentru tine și pentru care ai fi făcut absolut orice, dispare din sufletul tău… câte puțin, pe zi ce trece… cu fiecare minciună, cu fiecare minut în care nu comunicați, cu fiecare secundă în care se ascunde (până şi prietenii lui știu că te minte şi asta îţi dă impresia că le este chiar milă de tine). Şi te doare, te doare pentru că ştii cât ar suferi dacă l-ai lăsa, pentru că ştii că s-ar distruge singur dacă te-ar pierde, te doare pentru că știi că nu mai poți face nimic să îl aduci înapoi în sufletul tău, te doare că nu mai poți să simți nimic pentru el, nimic din dragostea de altădată. Te doare sufletul deoarece nu poți nici tu să îți refaci viața și nici pe el nu ai curaj să îl lași să o facă. Ți-e teamă să o iei de la început și ți-e teamă de ce ar fi el fără tine.
Cum să îi spui unui om că nu îl mai iubești și că vrei să îl părăsești?! Om care a pierdut atâtea persoane dragi în viața asta și pentru care ar fi cea mai mare lovitură să te piardă și pe tine. Om care te iubește cu toată ființa sa, care îți spune plângând că el face tot ce poate să te facă fericită în noua casă în care te-a adus (unde se pare că știe că nu ești în largul tău), că uneori vine mai repede de la muncă să facă ordine pentru că știe că tu termini târziu și vii obosită și simți că ți se rupe sufletul văzându-l că plânge pentru că nu poate să te mulțumească. Tu ai avea cum să îi spulberi toate visurile?! Oricât de mult vrei să fii liberă și fericită, pur și simplu nu poți. Încerci să zâmbești din toată inima și să îi spui că o sa fie bine, că o să faceți să fie bine – moment în care îți dai seama că nu ai cum să scapi din asta, că nu vei putea niciodată să îl rănești și, pentru a mia oară, pui fericirea lui mai presus de a ta. Crede-mă că e îngrozitor ca în fiecare zi să îți pui câte o mască plină de zâmbete din ce în ce mai mimate, e îngrozitor să faci dragoste cu un bărbat pe care nu îl mai iubești, e îngrozitor ca „acasă” să fie ultimul loc în care vrei să fii și e îngrozitor să vrei să te eliberezi, dar să nu poți.
Uneori simt că nu mai am aer, că mă sufoc, uneori îmi vine să fug de tot: pur şi simplu să las totul în urmă şi să plec. Uneori îmi vine să plâng zile întregi, fără să mă opresc, dar nu o fac. Probabil aş lua-o razna dacă nu mi-aş ţine sentimentele în frâu. Unii se întreabă cum pot să merg mai departe aşa, cum pot să zâmbesc cu atâta seninătate, încât să nu se vadă nicio durere în ochii mei? Sincer, nici eu nu ştiu cum, dar ştiu că pe zi ce trece mă face mai puternică. Ştii vorba aceea: „ce nu te omoară te face mai puternic!”
Mereu am fost de părere că, dacă vrei ceva cu adevărat, poți să faci să se întâmple. Mereu spuneam altor persoane că nu exista „nu pot” ci „nu vreau”, dar încep să mă îndoiesc de asta din ce în ce mai mult. Eu chiar NU POT să fac nimic pentru fericirea mea și nici pentru a lui. Mă simt legată de mâini și de picioare. Cum să rănesc un om? Cum să îl las să rămână fără mine?
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Cum „amplifică” o clinică de top tratamentul cu aparat dentar invizibil?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
