Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fabul(oas)ă

1 June 2018

dragos-sorin-niculaHoț bătrân cu spate tare

A ajuns, din întâmplare,

Din borfaș la drumu’ mare,

Cârciumar de meserie

Și-apoi, cu dregătorie,

Jupân în “politichie”.

Și-atunci el, de bucurie,

Și-a trimis în pripegie,

Iapa din gospodărie…

Și-a luat iute o… mioară,

Zâmbitoare și sprințară,

Ca să știe lumea-n țară,

Că-i bărbat, nu jucărie.

C-unde-i multă prostie,

E și multă fudulie.

dragos sorin nicula

Într-o zi și a luat și-o capră;

Flocoasă, la creier stearpă,

I-a dat să sugă o ceapă:

“-Nu-ți dau să mănânci degeaba,

Concentrează-te, ia seama,

Cu tine-mi fac toată treaba!”

Purceaua, prinzând vrăjeala,

O apucă nebuneala

Și-aruncă scurt cu sandala.

Însă vaca spirituală,

Care paște-n capitală,

Zise: “-Nu-i mare scofală.”

Chiar și Lăbuș cel anost,

Care latră rar și prost,

Se-nvoi și-i dădu post.

Și-uite așa gospodăria

Înghiți nemernicia,

Mimând jalnic, veselia.

Măgărița tupeistă,

Cu trecut de traseistă

Și alură de guristă

Anunță cu dibăcie:

“-Ati scăpat de sărăcie,

Vă dăm hrană în prostie.”

Gâștele-s încrezătoare,

Toți cocoșii cântă tare

Și aplaudă-n picioare.

La tâlhar, în bătătură,

Toate par să meargă strună:

S-a făcut țuică de prună.

Dar când ieși în primăvară

Și vin berzele de-afară,

Astea te fac de ocară:

“-Mă, lighioane desculțe,

Nu e nimeni să v-anunțe?

Rămâneți fără grăunțe!”

Orătăniile toate

Se-arătară ofuscate,

La străinele înalte.

Dar stăpânu’ e chemat,

La miliție, în sat,

Zice-se c-ar fi furat,

Cum îi e în obicei,

De pe la niște mișei,

Muștar, bere, mititei.

Șobolanii de prin casă,

Simțind c-ar putea fi groasă,

Rod de zor fața de masă.

Capra, în prostia sa,

Chiar și râie de-ar avea,

N-ar pleca a se trata!

<<-Noi, aici, avem de toate,

Dragele mele surate;

Merge treaba ca pe roate.

Vai, dar câtă răutate…,

Are stăpânu’ dreptate,

Eu sunt clar o nulitate.

(… ăăă, o somitate, o somitate!)

Mă-ntâlnesc, pe la vecini,

Cu atâția țapi străini

Și să știți că sunt divini.

Nu prea știu eu ce să fac,

Că-s sfioasă și am trac;

Ei mă privesc și zic: “Fuck!”

Nu pricep nimic, de fapt,

Înghit în sec, dau din cap,

Fac o poză și-am plecat.

Ajunsa-acas’, după șură,

Într-un colț de bătătură,

O mulțime de strânsură,

Rațe, curci, și bibilici,

Zic că fac din rahat bici,

Și îmi strigă: “Coș de-aici!”

Eu nu plec, că sunt zeloasă,

Mai am și bonuri de masă

Și-n plus, ce să fac acasă?

Aici stau, fac carieră,

Vara, pasc pe rivieră,

Sunt destoinică, severă,

Am și un program pe care,

Am să-l pun în aplicare,

“Alții moare și-așa n-are.”

‘Al bătrân e supărat,

Că de ieri s-a aciuat,

În nucul ‘al mai înalt,

O cucuvea disperată,

Care-i cântă noaptea toată;

Cum să fac s-o văd plecată?

Dac-ar vrea Lăbuș să latre,

S-ar speria, ar zbura, frate!

Așa…, șefu’ nu mai “poate”.

Da’ am găsit un pisic,

I-am dat lăptic la botic

Și-o s-o sperie un pic.

Pentru că sunt valoroasă,

Proștii naibii nu mă lăsa,

Să conduc, să-mi văd de casă.

Se vede că-i roade pizma,

Că nu mai suportă cizmă,

Le place să frece izma.

Eu doar o teama-aș avea:

Mi-e milă de pielea mea,

Frumoasa, draga de ea…

Că (pe la) moș Nicolae,

Încolțit și strâns de c*aie,

Stăpânu’ să nu mă taie,

Blana să nu mi-o jupoaie,

Să mă pună la tigaie,

Să mă mânce-n loc de oaie.

(C-o “mănâncă” și pe oaie,

Da’ lu’ aia i-a luat straie,

Că e bună în… odaie.)

Și pe mine, că-s bătrână,

M-a lăsat să dorm la stână,

S-ascult lupi, urlând la lună;

Și-i un frig de îmi sar dinții,

Se suspendă președinții,

Se revoltă toți smintiții,

Iară eu, o biată capră,

Nu tu sare, nu tu iarbă,

Toți înjură și întreabă:

“Te-a uitat de tot jupânu’,

Nu ți-a mai schimbat nici fânu’,

Unde stă ascuns, hapsânu’?”

Da’ la mine, prin căpșor,

Singur, trece-un gând ușor:

Stăpânu’ e un trișor,

(Nu-i nici el “nemuritor”)

Dacă-l iau pe infractor,

Dracu-a mai văzut o capră,

Scoasă țap ispășitor?!>>

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Poveste despre oameni buni

Intrăm în Anul Câinelui de Pământ. Iată previziunile zodiacului chinezesc

„Ăsta e trenu’ spre Făurei?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,135 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro