Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fabul(oas)ă

1 June 2018

dragos-sorin-niculaHoț bătrân cu spate tare

A ajuns, din întâmplare,

Din borfaș la drumu’ mare,

Cârciumar de meserie

Și-apoi, cu dregătorie,

Jupân în “politichie”.

Și-atunci el, de bucurie,

Și-a trimis în pripegie,

Iapa din gospodărie…

Și-a luat iute o… mioară,

Zâmbitoare și sprințară,

Ca să știe lumea-n țară,

Că-i bărbat, nu jucărie.

C-unde-i multă prostie,

E și multă fudulie.

dragos sorin nicula

Într-o zi și a luat și-o capră;

Flocoasă, la creier stearpă,

I-a dat să sugă o ceapă:

“-Nu-ți dau să mănânci degeaba,

Concentrează-te, ia seama,

Cu tine-mi fac toată treaba!”

Purceaua, prinzând vrăjeala,

O apucă nebuneala

Și-aruncă scurt cu sandala.

Însă vaca spirituală,

Care paște-n capitală,

Zise: “-Nu-i mare scofală.”

Chiar și Lăbuș cel anost,

Care latră rar și prost,

Se-nvoi și-i dădu post.

Și-uite așa gospodăria

Înghiți nemernicia,

Mimând jalnic, veselia.

Măgărița tupeistă,

Cu trecut de traseistă

Și alură de guristă

Anunță cu dibăcie:

“-Ati scăpat de sărăcie,

Vă dăm hrană în prostie.”

Gâștele-s încrezătoare,

Toți cocoșii cântă tare

Și aplaudă-n picioare.

La tâlhar, în bătătură,

Toate par să meargă strună:

S-a făcut țuică de prună.

Dar când ieși în primăvară

Și vin berzele de-afară,

Astea te fac de ocară:

“-Mă, lighioane desculțe,

Nu e nimeni să v-anunțe?

Rămâneți fără grăunțe!”

Orătăniile toate

Se-arătară ofuscate,

La străinele înalte.

Dar stăpânu’ e chemat,

La miliție, în sat,

Zice-se c-ar fi furat,

Cum îi e în obicei,

De pe la niște mișei,

Muștar, bere, mititei.

Șobolanii de prin casă,

Simțind c-ar putea fi groasă,

Rod de zor fața de masă.

Capra, în prostia sa,

Chiar și râie de-ar avea,

N-ar pleca a se trata!

<<-Noi, aici, avem de toate,

Dragele mele surate;

Merge treaba ca pe roate.

Vai, dar câtă răutate…,

Are stăpânu’ dreptate,

Eu sunt clar o nulitate.

(… ăăă, o somitate, o somitate!)

Mă-ntâlnesc, pe la vecini,

Cu atâția țapi străini

Și să știți că sunt divini.

Nu prea știu eu ce să fac,

Că-s sfioasă și am trac;

Ei mă privesc și zic: “Fuck!”

Nu pricep nimic, de fapt,

Înghit în sec, dau din cap,

Fac o poză și-am plecat.

Ajunsa-acas’, după șură,

Într-un colț de bătătură,

O mulțime de strânsură,

Rațe, curci, și bibilici,

Zic că fac din rahat bici,

Și îmi strigă: “Coș de-aici!”

Eu nu plec, că sunt zeloasă,

Mai am și bonuri de masă

Și-n plus, ce să fac acasă?

Aici stau, fac carieră,

Vara, pasc pe rivieră,

Sunt destoinică, severă,

Am și un program pe care,

Am să-l pun în aplicare,

“Alții moare și-așa n-are.”

‘Al bătrân e supărat,

Că de ieri s-a aciuat,

În nucul ‘al mai înalt,

O cucuvea disperată,

Care-i cântă noaptea toată;

Cum să fac s-o văd plecată?

Dac-ar vrea Lăbuș să latre,

S-ar speria, ar zbura, frate!

Așa…, șefu’ nu mai “poate”.

Da’ am găsit un pisic,

I-am dat lăptic la botic

Și-o s-o sperie un pic.

Pentru că sunt valoroasă,

Proștii naibii nu mă lăsa,

Să conduc, să-mi văd de casă.

Se vede că-i roade pizma,

Că nu mai suportă cizmă,

Le place să frece izma.

Eu doar o teama-aș avea:

Mi-e milă de pielea mea,

Frumoasa, draga de ea…

Că (pe la) moș Nicolae,

Încolțit și strâns de c*aie,

Stăpânu’ să nu mă taie,

Blana să nu mi-o jupoaie,

Să mă pună la tigaie,

Să mă mânce-n loc de oaie.

(C-o “mănâncă” și pe oaie,

Da’ lu’ aia i-a luat straie,

Că e bună în… odaie.)

Și pe mine, că-s bătrână,

M-a lăsat să dorm la stână,

S-ascult lupi, urlând la lună;

Și-i un frig de îmi sar dinții,

Se suspendă președinții,

Se revoltă toți smintiții,

Iară eu, o biată capră,

Nu tu sare, nu tu iarbă,

Toți înjură și întreabă:

“Te-a uitat de tot jupânu’,

Nu ți-a mai schimbat nici fânu’,

Unde stă ascuns, hapsânu’?”

Da’ la mine, prin căpșor,

Singur, trece-un gând ușor:

Stăpânu’ e un trișor,

(Nu-i nici el “nemuritor”)

Dacă-l iau pe infractor,

Dracu-a mai văzut o capră,

Scoasă țap ispășitor?!>>

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Vreau răsfăţ din partea unui stăpân de calitate

Poveste despre oameni buni

Intrăm în Anul Câinelui de Pământ. Iată previziunile zodiacului chinezesc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,333 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro