Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fata din Câmpulung care a ajuns în topul mondial al parfumierilor de lux

1 November 2018

Mădălina Stoica-Blanchard avea 19 ani și o diplomă de pedagog în buzunar atunci când a emigrat în Statele Unite. A învățat limba engleză ca baby-sitter, din poveștile pe care le citea copiilor.

A muncit și a studiat cinci ani fără nicio zi de vacanță. Și a absolvit toate studiile ca șefă de promoție. Iar când a devenit favorita uneia dintre cele mai puternice femei din industria mondială a parfumurilor, cariera ei era clară.

Dar lucrurile nu putea să se termine așa, iar Mădălina trebuia să ajungă la Paris unde avea să-l întâlnească pe Julien, bărbatul care a convins-o să renunțe la visul american și să se întoarcă în Europa. Iar el a renunțat la cariera de neurobiolog și s-a lansat în lumea parfumurilor cu JUL ET MAD.

Povestea întâlnirii tale cu Julien pare un film: ea lua cina la o terasă din Paris, el trecea pe trotuarul de vizavi. Ea reține culoarea cămășii, dar și ochii albaștri, iar toată secvența capătă alt sens când el se împiedică.

Da, da. Cămașa bleu, ochii albaștri. Și era și bronzat, ceea ce îi scotea ochii și mai bine în evidență.

Eu aveam, ca orice femeie, un admirator în America, dar nu mi se părea nimic serios. Nu vorbea franceză și nu avea prea multe de spus. (râde).  Serios acum, eu eram acolo cu treabă.

Mădălina și Julien

Mădălina și Julien

Ni s-au intersectat privirile. El a trecut strada, să mă vadă mai de aproape și, uitându-se la mine, a crezut că era deja pe trotuar și s-a împiedicat. A făcut o reverență cum s-ar zice, nu a căzut.

Am zâmbit amândoi, el și-a continuat drumul, iar eu cina. O jumătate de oră mai târziu, am terminat și m-am ridicat să plec. Dar îl văd iarăși, pe trotuarul celălalt, venind din sens opus. A fost o coincidență extraordinară. Aveam să aflu că el era cu niște prieteni și se duceau la un restaurant, să caute o cremă de zahăr ars faimoasă. Întâmplarea a făcut ca el să rămână puțin în urmă și să ne intersectăm privirile.

Eu am început să merg în urma lui, iar el, văzându-mă în spate, mergea, se mai uita înapoi. Și, la un moment dat, nu știu ce m-a determinat, acum sigur n-aș mai face așa ceva, i-am spus: „attend!”. Și s-a oprit.

Am vorbit despre absolut tot: ce ne animă, ce ne inspiră, cine suntem. Și am descoperit un băiat care își adoră părinții. Mama lui, Marion Blanchard, profesoară de matematică la un liceu, și-a ales dinadins această profesie pentru că avea vacanță de trei luni vara și putea călători. Așa încât Julien a văzut toată lumea, de la vârsta de la 3 ani. A stat un an în India și în Vietnam. Iar tatăl lui, Rene, a fost producător de muzică de operă la Radio France. Pentru el, singura destinație bună în lume este Italia pentru că este pasionat de pictura secolului al XIII-lea, cunoaște biserici din sate uitate de lume și poate să le identifice picturile.

Julien era neurolog și proiectul la care lucra tocmai câștigase sponsorizarea Paris7. A creat un simulator pentru stomatologi care avea reacții similare celor ale unui pacient viu, ceea ce era absolut revoluționar, atâta vreme ei se antrenau pe dinți morți. Julien are doctorat în neurobiologie, iar specialitatea lui este funcționarea creierului, ceea ce l-a ajutat atunci când am început afacerea parfumurilor.

Și tu l-ai deturnat de la cercetare la industria frumuseții.

S-a deturnat singur, de fapt. A vândut simulatorul și brevetele Paris 7, apoi și-a creat o companie de publicitate, pe care a vândut-o iarăși când am decis să creăm compania „Jul et Mad”.

Eu l-am atras în industrie, pentru că visul meu era să creez parfum. Sigur că mai întâi am lucrat în companii mici, artizanale, dar și la cele mai renumite brand-uri. Am trecu la toate nivelurile, de la pregătirea produsului până la marketing și comercializare. Iar cea mai importantă este experiența de vânzare a produsului în fața clientului. Pentru că acolo este momentul adevărului, în fața clientului. Și ghicind dorințele lui, poți să creezi în funcție de cerere.

(…)

Nu te-ai întors în România, dar ai revenit în Europa. Povestește-mi, de ce?

Pentru că l-am întâlnit pe Julien și el m-a convins să revin. Și mai e ceva. În Franța am redescoperit sensul prieteniei adevărate, al relațiilor umane și al familiei.

În Statele Unite, la New York, toată lumea este prietena ta. Toți sunt extraordinar de încântați să te vadă, foarte expresivi, dar la cea mai mică problemă sau nevoie dispar toți. Este o societate extrem de individualistă. Toată lumea afișează zâmbete și energie, iar seara se duc la ei acasă, închid ușa și nu o deschid nimănui. Casa este singurul loc unde pot fi ei înșiși. Prietena mea cea mai bună era o italiancă, fiindcă sunt exact ca noi. Nu m-am putut lipi de nimeni. Aveam foarte mulți prieteni, dar conjuncturali și legați de muncă.

Imaginează-ți cum mă simțeam eu, venită de la Valea Mare de lângă Câmpulung, unde eram un trib, iar la orice eveniment ne adunam cu toți vecinii, care săreau să ne ajute fără să îi chemăm sau să îi rugăm.

În Franța este altfel. Francezii sunt reci și distanți la prima vedere, te analizează, dar după ce s-a spart gheața îți rămân prieteni pe viață. Am avut momente când am avut nevoie de prietenii noștri și fără nicio ezitare au fost acolo în cinci minute, chiar dacă au trebuit să lase tot. Iar eu am descoperit asta împreună cu Julien.

„Jul et Mad” reprezintă parfumeria artistică, în care spui că produci parfum după ce analizezi ce își dorește clientul, nu impui un trend prin marketing.

În anii 80 – 90, marketingul a devenit atât de puternic pentru că a avut rolul de a integra parfumul în viața cotidiană. Înainte, parfumul era un obiect ocazional, de lux. În Statele Unite bărbații nu se parfumau, aveau o apă de colonie și cam atât. În anii 80, când femeile au început să lucreze, să dețină funcții importante, să meargă la birou, au început să integreze parfumul în cotidian. Atunci marketingul a făcut minuni.

Acum oamenii au acces la informații, la internet, cunosc și decid să nu se mai lase influențați. Își aleg un parfum care să îi reprezinte și nu doar pentru că impune imaginea unui star sau a unei dive. Nu toată lumea își dorește să arate ca Julia Roberts, majoritatea oamenilor vor să fie ei înșiși. Și așa s-a născut industria parfumeriei artistice.

„Parfumierii la noi nu au limită de buget, de timp sau de folosire a materiilor prime”

Ce anume face un parfumier să fie extrem de bun?

Parfumierii sunt adevărați artiști. Mie mi se par niște pictori. Studiile lor sunt mai lungi decât studiile de medicină, 7-8, dacă nu chiar 9 ani. Și aici vorbesc de maeștri parfumieri. Pe aceștia îi numeri pe degetele de la o mână. Sunt mulți alții care spun despre ei că sunt parfumieri, dar fac ce fac eu acum la Jul et Mad, evaluare olfactivă.

Am luat doi ani de zile cursuri de parfumier, știu formule, materii prime, dar mi-am dat repede seama că sunt alții mult mai talentați decât mine. Și mi-am vândut sufletul marketingului.

Toți parfumierii cu care lucrăm ne-au devenit prieteni foarte, foarte apropiați. Altfel nu se poate lucra. În 17 ani în industrie, am ajuns s-o cunosc bine. Suntem foarte solicitați de creatori celebri, am încercat să lucrăm cu ei, mi-aș fi dorit să putem lucra, dar nu am avut nicio conexiune umană. Și a fost imposibil să mergem mai departe.

Parfumul este o operă artistică, toate simțurile sunt implicate. Eu știu exact cum va mirosi și, în funcție de asta, îmi aleg exact parfumierul, îi povestesc ce vreau și mă asigur că avem aceleași repere, pentru că două persoane pot interpreta același lucru de manieră complet diferită.

Apoi, dacă au nevoie de mai mult suport, îl facem prin fotografii, texturi, plimbări, serate la noi la țară, weekend-uri. Totul inspiră. Apoi ei creează. Motto-ul nostru este: „parfum sans compromis”, „parfum fără compromisuri”. Nu au limită de buget, de timp sau de folosire a materiilor prime. Îi lăsăm să creeze.

Dă-mi exemplul unui astfel de proiect!

Nea, parfumul care a câștigat Art and Olfaction Award, la Los Angeles, în 2016, și care nu vine de la zăpadă, ci înseamnă renaștere și este povestea gloriei Bizanțului de dinainte de cădere. Nea Iglesia, când Constantinopolul era creștin, era măreția Imperiului Bizantin. Aparent o biserică, de fapt, era un palat mult mai măreț decât Hagia Sophia.

Mădălina, Julien și Luca Maffei, parfumierul

Mădălina, Julien și Luca Maffei, parfumierul

Luca Maffei, milanez format în sudul Franței, a fost parfumierul care a creat Nea. Când l-am cunoscut, nici nu știam ce profesie are. Ne-a plăcut de el ca om. Iar noi lucram de doi ani la acest proiect de parfum bizantin și orice primeam nu ne plăcea. Așa că ne-am gândit să îi dăm brief-ul și lui Luca. (…)

Citește tot articolul aici



Citiţi şi

„Mirosul de carte proaspăt tipărită este cel mai bun miros din lume.”

O întâmplare cu iubire și o baie

Drumul se face mergând…


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,432 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro