Femeia înlănțuită

Ovidiu Ivancu

20 August 2014

ovidiu ivancuAberystwyth e un orășel în vestul Țării Galilor, aproape de Marea Irlandei. Aici îmi petrec, anul acesta, vacanța de vară. E locul ideal pentru scris. Locuiesc într-o casă care arată ca un muzeu. B., proprietara, e o femeie în vârstă care găzduiește, în fiecare an, studenți sau cercetători din colțuri diferite ale lumii. Marele avantaj este că, aici, înconjurat de dealurile și verdele emblematic al Țării Galilor, pot întâlni tot felul de tipologii umane; oameni cu pasiuni dintre cele mai neobișnuite, cu excentricități care par atât de firești în spațiul acesta impozant al casei din Aberystwyth!

Aici, am cunoscut-o pe N. Olandeza are în jur de 24 de ani, e înaltă, are părul tuns scurt și o constituție anemică. Vorbește mult și e pasionată de limbi străine. Știe engleză, bretonă, galeză, ebraică și are obiceiul de a traduce, cu voce tare, numele diferitelor mâncăruri pe care le consumăm, în fiecare dintre limbile pe care le cunoaște. Tăcerea o sperie; umple de fiecare dată tăcerile noastre, ale celorlalți, cu vorbele ei, cu frânturi de amintiri, cu părți ale propriei ei biografii. O însoțește o pisică mofturoasă, ale cărei toane par a se transfera de la stăpână spre felină și invers.

Vine după o relație îndelungată cu un israelian care a părăsit-o recent. Identitatea ei sexuală e la fel de confuză ca și mofturile pisicii negre de care foarte rar se desparte. Experiențele ei erotice cuprind, deopotrivă, relații hetero și homosexuale. Vorbește despre prietena ei cu o dezinvoltură aparentă. O înspăimântă ideea că, într-o zi, părinții care încă îi plătesc studiile, ar putea afla toate amănuntele poveștii. Provine dintr-o familie conservatoare. Copilăria ei a fost marcată de pedepsele drastice care i se aplicau, de fiecare dată când comportamentul ei venea în conflict cu ceea ce părinții își imaginau că trebuie să fie o tânără domnișoară educată, cu bune maniere. De aici, poate, și revolta lui N.

Nikolay Radulov

Nikolay Radulov

Vorbim, la un moment dat, despre libertate. Deși singură, la o distanță apreciabilă de propria ei familie, N. nu se simte liberă. Cumva, umbra părinților ei, așteptările pe care le au de la ea, anii în care i s-a spus ce e bine și ce e rău, se află toate aici, în Aberystwyth. E și cum N. ar umbla în permanență prin casă însoțită de spectrele părinților ei. Când coboară scara veche, de lemn, urmată îndeaproape de pisica ei neagră, aproape că ghicești, în spatele ei, siluetele celor doi oameni care i-au dat viață și care au educat-o. Femeia care încearcă să devină nu se poate naște; în pielea ei sunt încă, împreună, înlănțuite, două făpturi care-și dispută întâietatea, câștigând bătălii, când una când cealaltă.

N. are o infinită putere de auto-iluzionare. E, poate, și ceva instinct de supraviețuire aici. Îmi spune că în calea libertății pe care și-o dorește stă doar ideea că părinții ei bogați o finanțează încă. N. crede că, dacă ar deveni independentă financiar, atunci libertatea ei ar fi completă, deplină și permanentă. Însă, ea pare mai degrabă a inventa permanent scuze și motive pentru a-și refuza libertatea. Nu e suficient de ignorantă pentru a nu intui procesul, și de aici tragedia. Când își dă seama că, în afară de ea însăși, nu stă nimeni în calea libertății pe care și-o dorește, se panichează, își pierde echilibrul interior și încearcă cu disperare să-și dovedească independența. Fumează și explorează, indecisă, universuri erotice care, în ochii părinților ei, sunt tabu, trăind, astfel, voluptatea libertății care vine din practicarea lucrurilor interzise. Probabil că de aceea și vorbește mult, pentru că n-ar suporta să rămână singură cu gândurile ei, cu lupta permanentă dintre cele două femei care cresc și își dispută întâietatea sub pielea ei.

N. își caută personalitatea cu disperarea cu care își căuta zilele trecute pisica dispărută. Olandeza și pisica ei formează un întreg. Ceea ce ar trebui s-o înspăimânte sau s-o trezească e tocmai modul în care transferă asupra pisicii negre exact tipul de relație pe care a avut-o, în adolescență, cu propriii ei părinți. Pisica are foarte multe interdicții. Nu poate ieși din casă, nu i se îngăduie să vâneze șoareci, e hrănită regulamentar și la ore fixe cu mâncare de bună calitate. N. îmi spune că a găsit și un test de inteligență elaborat special pentru pisici, iar felina, la finalul testului, a dovedit a avea un IQ impresionant. N. nu se întreabă de unde-i vine obsesia aceasta de a fi posesoarea unei pisici inteligente, educate… Și, probabil că e mai bine că nu se întreabă. Răspunsul ar deprima-o, fără doar și poate.

Peste o jumătate de oră, trebuie să cobor în bucătărie pentru micul-dejun. O voi întâlni pe N. Va sta în fața mea, ca de obicei, vorbind fără încetare; cântând, atunci când simte că nu mai are nimic de spus; fumând, atunci când va termina de cântat; strigându-și pisica, atunci când va termina de fumat… N. e în integralitate alcătuită din zgomot. Știu că adoarme târziu și îmi imaginez că tocmai acesta va fi fiind motivul. Când zgomotul încetează, are nevoie de timp pentru a face pace cu ea însăși. Va fi așteptând, poate, ca spectrele părinților, cele pe care le poartă în spate, să adoarmă la rândul lor pentru ca, astfel, să-și poată ea însăși găsi liniștea.



Citiţi şi

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Clandestin

Cum te-aș descrie, dacă ar fi să te descriu…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,477 views

Your tuppence

  1. miki / 20 September 2016 11:23

    Multumesc, mi-a mers in suflet, dincolo de sute de articole dezmatate ,lipsite de substanta si bun simt, am citit literatura adevarata, axata pe deschiderea de universuri noi, frumoase incununate de trairi, capabila sa te transpuna in atmosfera povestii ! Minunat !

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Diana / 10 September 2014 0:22

    Îmi place stilul jurnalistic în care vă scrieți articolele și apreciez originalitatea și umorul cu care abordați subiectele. Aș vrea, totuși, să vă întreb dacă vă gândiți la o alternativă pentru folosirea inițialelor în viitor. Știu că este un mod uzitat pentru a păstra anonimitatea protagoniștilor, însă mie, ca cititor, mi se pare puțin desuet. În ”Vremea musonului”, de exemplu (care, de altfel, e excelent scrisă!), sunt atât de multe inițiale, încât la un moment dat nu am mai înțeles cine era cine. În orice caz, mult succes!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Ovidiu Ivancu / 20 September 2014 11:52

      In “Vremea musonului”, am renuntat la cateva initiale. Varianta tiparita a cartii contine mai multe nume complete decat existau in prima forma a textului. Cu numele complete e o problema. Eu scriu despre persoane reale, usor de identificat. Ceea ce complica foarte mult lucrurile 🙂 Pentru ca am publicat “Vremea musonului” dupa ce m-am intors din India, mi-am putut permite sa folosesc nume complete. Imaginati-va ca unele dintre personajele textelor mele sunt femei pe care le intalnesc zi de zi… a le scoate din anonimat e mai putin decizia mea… La momentul publicarii textelor intr-o carte, voi incerca sa tin cont de sugestiile dumneavoastra. Multumesc pentru lectura!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  3. Maria / 20 August 2014 16:20

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 4
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro