Mere…
Îmbujorate feciorelnic, cu miez pârguit şi mustind a sevă dulce, puzderie de mere odihnesc sub soarele molatec, de octombrie.
Adie obosit, o boare abia simţită ce împrăştie-n lumina caldă şi aurie a amiezii, parfum lipicios de flori amorţite şi de rod copt, parfum ce-mi aduce-n suflet jar de dorul braţelor tale şi de aroma buzelor cu gust de păcat.
Citiţi şi
Iubită de toţi, neiubită de nimeni
Claude È™i Daria – o poveste de iubire despre care nu È™tim cum s-a terminat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
650 views
