La 40 de zile de la Înviere, este prăznuită Înălțarea Domnului, consacrată și ca Zi a Eroilor, a tuturor românilor care și-au dat viața pentru credință, libertate, dreptate, apărarea și întregirea neamului.
Înălțarea Mântuitorului la Ceruri se produce în fața ucenicilor Săi, după ce Iisus stă cu ei la masă. Așa cum Patimile și Învierea au drept prolog Cina cea de Taină, la fel Înălțarea este precedată de un prânz la care Iisus gustă puțin pește fript și miere.
Aceste alimente sunt profetice pentru viitoarea misiune a apostolilor: peștele avea să devină semnul tainic de recunoaștere al creștinilor (IHTIS – pește în greacă, este și acronimul Mântuitorului: Iisus Hristos Theos Iios Sotir, adică Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul); iar mierea este un simbol al „stupului” Bisericii, care va apărea odată cu pogorârea Duhului Sfânt peste apostoli, al sobornicității sale și al „dulceții” graiului pe care ei, niște oameni simpli, fără carte, au căpătat-o atunci în mod minunat și care a făcut ca, în doar trei secole, creștinismul să cucerească lumea.
După ce îi anunță încă o dată că, ajuns la Tatăl Său, Îl va ruga să trimită asupra lor Duhul Sfânt care le va da putere să propovăduiască, Iisus îi ia pe apostoli cu el și iese din Ierusalim, spre Betania, pe dealurile care înconjurau Cetatea.
Aici, „ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, s-a despărțit de ei și s-a înălțat la cer.” (Luca 24, 50-51)
Înălțarea Domnului este ultimul episod din viața pământească a lui Iisus și încheierea misiunii pentru care s-a întrupat.
sursa: Adrian Pătrușcă, Evenimentul Zilei
Relatarea despre Înălţarea Domnului la cer se află înscrisă în Evanghelia după Luca (Luca 24, 50-52) şi în Faptele Apostolilor (Fapte 1, 1-11).
Trei lucruri îmi par esenţiale de reţinut, din cele două fragmente: după Înviere, Domnul Hristos a stat încă patruzeci de zile între ucenicii, apostolii Săi, spre a-i învăţa despre împărăţia Sa: „arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 1, 1-3); El S-a înălţat la ceruri de pe muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor şi a doi îngeri, binecuvântându-i pe apostoli, fapt care i-a umplut de bucurie: „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.” (Luca 24, 51-52); îngerii le-au reamintit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos pe pământ: „Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1, 11)
Sursa: Maria Mihaela Stan
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Cina, Răstignirea și Învierea în pictură, de-a lungul secolelor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
