Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Într-atât sunt de subjugată de tine

13 July 2019

Crezusem pentru o vreme că știu cine sunt, ce vreau și ce simt, pentru ca astăzi să mă trezesc aruncată în mijlocul străzii pustii care descrie traiectoria existenței  mele…

Crezusem sincer că voi ajunge la apusul vieții ăsteia, trăită prost și chinuitor, fără a mă putea uita vreodată în ochii oamenilor, măcinată de o timiditate organică, pentru ca într-o zi să mă trezesc magnetizată de privirea și forma ochilor tăi, încât nu pot face altfel decât să scriu în caietul asta, strâmb, sperând cu disperare să cobor liniștea în vuietul și vacarmul pe care le-ai declanșat în mine.

Prelude to the off-Field, 2010 © Olivier Christinat

Te privesc o oră întreagă, imprudent, fără să simt că ating cumva foamea asta dureroasă de tine, cu răsuflarea întreruptă numai de bătăile nebunești ale inimii mele, încât mi se face teamă, în răstimpuri, că voi uita circuitul firesc al acțiunii de a respira, într-atât sunt de subjugată de tine.

Nu te visez nopțile decât rar, ca și când fiecare fibră din trupul și simțurile mele se încăpățânează să te păstreze în lumea asta reală, ca să trăiască pe viu fiecare secundă ce te conţine, chiar atunci când aduce cu o crestare în carne a lipsei de tine; în fond, ce e visul din orele dormite, dacă nu o moarte mereu biruită, odată cu primele ore ale răsăritului? Îți știu fiecare centimetru de piele, refăcut până la epuizare cu ochii minții, cu precizie de chirurg, deprinsă imediat să fure cât mai repede, cât mai mult, din focul de pe colină.

Citiţi şi Nu pot, nu vreau fără tine

 Neconsolată de tot ce mă înconjoară și viețuiește în jur, mă legăn în brațele apusurilor, printre ghivece de flori parfumate, lăsând să urce la cer, deopotrivă cu fumul leneș al țigării, zbuciumările mele fără spectatori și sens, cu gândurile rătăcind pe cărări ciudate și încâlcite.

Guest post by Medeea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fii ca Feli!

Rușinea și frica

Cât să te mai port în mine?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
579 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro